Radu Stanca - Numai noaptea

Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.

Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.

Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!

Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.

Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!

Numai noaptea, cand e luna plina
Si pe stanca neagra, langa-un trunchi,
Presimtindu-si pantecul, virgina,
Caprioare cad in genunchi,

Cand se umple cerul cu soapte
Pline de mister si prevestiri,
Numai noaptea vino, cand e noapte,
Si Sibiul tot, un cimitir.

Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Sarutarea noptii pe obraz.
Locuiesc la ultima rascruce!
Cheia-i langa poarta pe zaplaz!

De ce sa sar gardul cand poarta e descuiata?

Descantec de ploaie


Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfârsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Îmi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, înalta,
Îmi place sa le rup firele si sa umblu cu ele în dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urât sa spui “Sunt cea mai frumoasa femeie”,
E urât si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci când ploua,
Numai atunci când ploua,
Sa rostesc magica formula “Sunt cea mai frumoasa femeie”.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii în par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vânt
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Si tu stii ca te-astept,
Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sunt îndragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile, înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei…

Ana Bladiana

Marin Sorescu - Iata…


Iata lucrurile
Sunt taiate în doua,
De-o parte ele,
De-o parte numele lor.
E un loc vast între ele,
Loc de alergatura,
De viata.
Iata, tu esti taiat în doua.
De-o parte tu,
De-o parte numele tau.
Nu simti câteodata, poate în vis,
Poate lânga vis,
Ca peste fruntea ta
Se suprapun alte gânduri,
Peste mâinile tale
Alte mâini?
Cineva te-a înteles pentru o clipa
Facând numele tau
Sa treaca prin corpul tau,
Sonor si dureros,
Ca limba de bronz
Prin golul clopotului.

Îmi aduc aminte ~
Îmi aduc aminte ce frumoasă ești
Îmi aduc aminte, cum știi să iubești
Îmi aduc aminte, încă n-am uitat...
Îmi aduc aminte, cum ne-am sărutat.
Îmi aduc aminte, strada ta cu flori
Îmi aduc aminte și mă trec fiori.
Îmi aduc aminte ce frumos zâmbeai
Îmi aduc aminte, ce mult mă iubeai.
Îmi aduc aminte cum ne alintam,
Îmi aduc aminte cum ne îngânam.
Îmi aduc aminte, parcă a fost ieri...
Îmi aduc aminte cât de mult oferi.
Îmi aduc aminte amintiri cu noi...
Îmi aduc aminte că dansam prin ploi.
Îmi aduc aminte, iluzii deșarte...
Îmi aduc aminte, mi-ai spus:Nu se poate!
ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.

Marin Sorescu - Incertitudine

Multi m-au sfatuit
Sa ma dau la fund pentru o vreme.
E mai bine asa,
Pentru o vreme,
si m-am dat.
La fund toti se-mpiedicau de mine.
si-am iesit iar la suprafata.
Acum, om vedea...

INDEMN - by Georgeta Benescu

Hai iubite, pune-mi mâna pe tâmplǎ,
Fii cuminte, sǎlbatic sau dur,
Şi mai spune-mi cǎ minuni se întâmplǎ,
Sau cǎ ceru-i albastru şi pur.

Hai, fii tu şi încearcǎ de toate,
Sǎ mǎ simţi, sǎ miroşi sau sǎ guşti,
Animale de pradǎ sau genii,
Deopotrivǎ închise în cuşti.

Vreau minciuni cu make-up de paiaţǎ
Fugind de ce ştiu, sǎ gǎsesc falduri noi,
Adevǎruri se vând multe în piaţǎ,
Vreau termite-mpǎrţite la doi.

Ia o cretǎ şi scrie pe tablǎ,
Cǎ mǎ vrei, cǎ sunt dulce-amarǎ,
C-ai conduce cu mine o rablǎ,
Pe un drum imposibil, de ţarǎ.

Vreau noroi, crizanteme şi stele,
Vreau albastru şi negru, NU gri,
Vreau poeme, albastre şi ele,
Şi ţigǎri în culori sidefii.

Hai, dǎ-mi viciu, inocenţǎ şi patimi,
Dǎ-mi Bosforul cu vǎluri de-arigint,
Vreau sǎ storc lumea asta de lacrimi,
Şi s-o-mbǎt cu un kil de absint.

Am sa plec purtat de-o boare
De cuvinte care dor..
Stie sufletul tau oare
Plansul stelelor ce mor?!...


By me...

Foarte frumos! Ar trebui să îţi deschizi un topic special

Imi imprumuti din veninul tau special sa prind curaj?

Stricăm topicul ai şi tu, iar eu nu am de dat

Adrian Paunescu - Oratie de nunta


Astfel dupa tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau deceptii, vreau singuratate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul si eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glont
Ultima speranta, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar gablonz.

Nu-i nici o problema, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta sa neg…
Si cu pasiune, si cu voluptate
Si credeam în tine, vrednic si întreg.

Hai, întinde mâna pentru despartire
Schimba-ti telefonul, ca si eu mi-l schimb
Salutari miresei, salutari la mire,
Poate se rezolva toate între timp.

Întra în multime, nimeni n-o sa stie
Doua, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi tine minte scurta nebunie
Si-ntrebarea noastra fara de raspuns.

Firea ta ciudata n-o voi regasi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu ramâi un mit.
Nunta fericita, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleaca, te-am iubit!

Vezi ca se confirma bârfa despre mine:
Te-am lasat deodata crud si nefiresc
Totusi tine minte, tine bine minte
Te salvez de mine fiindca te iubesc.

Binee... Tine-l pt. tine atunci....

Cand va plange disperarea in ai tai ochi mari si tristi
Crunt vei blestema orgoliul ce nu te-a lasat sa risti...

Tot..by me

Amor la pătrat
Mirela Câmpan

Într-o viaţă de şah, eu-pion, tu-nebun
ne-ntâlnim uneori pe un colţ de pătrat,
între cer şi pământ
între negru şi alb.
Tu, nebun cum te ştiu şi îmi place să fii
mă-ncolţesti uneori,ca un gând de spion;
eu, pion agitat,
speriat de mutări,
mă retrag cu mult tact în opusul pătrat,
din palatul de lemn, alb şi negru pictat.
Tu, nebun, mă găseşti
şi te simti împărat;
eu, pion rătăcit pe o tablă de şah,
aş sări, dar nu pot, peste-un turn izolat…
fugărită de-un cal,
mă împiedic stângaci
de o muchie-n lemn, înălţată usor,
ajungând rostogol cu nebunul de braţ.
Tu, nebun arătos,
ce te crezi împărat,
minţi frumos ( la pătrat ) că-s regină pion
în amorul perfect, bicolor asortat,
un regat pentru noi de noi doi inventat.

Strofe de dragoste

Ie7ri nu-ncetam sa te iubesc,
Azi, peste tot ma oblojesc. 
La fel si tu azi faci doar ceai
O, cat de multe ieri faceai...

S-a cantat frumosul, 
S-a cantat iubirea ,
Si inca s-or canta
S-or canta mereu,
Cat va trai omul,
Cat va fi iubire,
La fel tu si eu...

Din visul meu sa nu te-ndoi,
Ca imi lipsesti vreodata,
La fel in visu-ti eu voi fi.
Mereu, mereu s-o povesti
Despre-o dragoste curata...

Drumul n-are hopuri,nici suisuri n-are
De cand il parcurgem intr-o sarutare.
Un secret ramane, scumpo, sa aflam:
Cum sa facem drumul sa nu-l terminam.

Cand vii tu rasar in cale
Flori cum n-au mai rasarit.
Mii de ochi venirii tale 
Spun clipind: bine-ai venit!
Mult as vrea sa vii odata
Si sa nu mai pleci ca azi.
Sa ramai la mine toata,
Nu ca luna printre brazi...

Din necaz te ia iubirea,
Dar te baga-n alt necaz.
M-am lasat prins totdeauna
Si lasa-ma-voi si azi.
Dulce e necazul cand
Cu iubita-n el m-afund... 

Iubito, un urcior
Ai facut din mine!
L-ai umplut usor
Cu nectar din tine...
Dulce e licoarea
Din urcior, din tine!
Dulce esti tu, marea,
Marea mea iubire...

Te indeamna dorul,
Dar tu il infrani.
Pacat de fiorul
Coptilor tai sani!
Pacat de gurita,
Ochisori din cer...
Atatea flori rare
Neiubite pier...

Langa tine timpul
Rasfatat se stie.
Fara ingradire
Zboara in nestire...
Nu da socoteala 
Nici mie, nici tie.
Cand imi lipsesti insa
Si ma-mboldeste
Dorul fara mila,
Timpu-i o camila
Incapatanata
Ce nu se grabeste...

La poarta mea stau doua flori,
Au fost udate de amor.
E o lumina-n jurul lor
Si-un grup de ingeri vestitori...

Nu pun nici un semn
Cositelor tale,
Vreau sa le sarut
Iar, de la-nceput,
Din crestet la vale...

Doar in iubire-i Dumnezeu,
La fel dulceata vietii.
O preaslavesc poetii,
De cand ma stiu, si eu...

E plina de daruri femeia mama,
De daruri divine, de daruri terestre,
Daruri din dragoste si asa mai departe.
E plina de daruri femeia, iubita...

Dusi ca turma in nestire,
De un cap infierbantat,
Multi din noi au rezistat
Pur si simplu prin iubire...
Iubirea-i darul cel mai sfant,
Prin ea scapam de geruri,
Prin ea suim la ceruri
Si-aducem raiul pe pamant.

De sfanta luna mangaiati
Si de miresme imbatati,
Pe caldele din parc alei
Crezutu-ne-am o seara, zei.
"O, scumpa mea, ti-am spus,imi e 
Atat de foame, da-mi orice!" 
" Mananca tot ce vrei, mi-ai spus,
Nici eu, sa stii, satula nu-s..."

Pe vatra cea straveche foc
Aprindem, sa topeasca
Ghetarii si sa faca loc 
La ghiocei si busuioc.
Amnar eu sunt, tu iasca. 
I.Burcin

Eu sunt nimfa ~
Eu sunt nimfa-ndrăgostită
De un falnic muritor.
Îl iubesc, dar sunt iubită?
Pentru el, pot să și mor!
Eu sunt apa din izvoare
Și nisip purtat de vânt.
Pasărea cea călătoare
Și pe-o filă, un cuvânt.
Eu sunt glasul ce tăcerea...
O alungă ne-ncetat.
Ochii ce își pierd vederea,
Dar care nu l-au uitat.
Eu sunt suferința toată,
Sunt și zâmbetul stingher.
Nu mai e ca altădată...
Astăzi, ce mai pot să sper?
Eu sunt doar o nimfă care,
La trecut nu are scut.
Îți trimit o-mbrățișare...
Mă bucur că te-am cunoscut.
ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.

NOAPTE VIRGINA

Cum sa nu-mi fie dor
Si sa nu o dezmierd
Cand o soapta de-amor
E de-ajuns sa ma pierd?

Luna, dragostea mea,
De ce oare mi-e cald
Cand arunci peste Ea
Straluciri de smarald?

Iarba verde, sa-mi dai
Glezna ei, s-o sarut
Sa urc drumul spre rai
Spre-un izvor nenceput...

Si tu, vant calator
Cu miresme de mai
Strange-i soaptele-n zbor
Toarce-i parul balai...

Toarce flacari de sani
Navaliti la lumina
Si-un poem sa ingani
Intr-o noapte virgina!

Ingeri tainici, cantati
Simfonia iubirii
Licurici, luminati
Calea nemarginirii...

Si voi, greieri, e cert
Dati un ton la chitare
Si porniti un concert
Pentru...noaptea cea mare!

gelu iancu

Foarte faina poezia, nu o stuam!

În lespede de vise ~
Adorm și-o lacrimă-mi dansează,
Alunecând, pe-obrazul prea brăzdat.
Și alte lacrimi vii, în gene-mi se așează...
Au trecut anii-n zbor, de când tu ai plecat.
Mai fluieră și-acum în gară câte-un tren,
Ca-n ziua-n care tu, plecai în lumea ta.
Îmi sună în urechi, precum un vechi refren,
Pe care-l fredonez; Iubite, nu pleca!
Un mănunchi de șoapte, e suvenirul care,
Îmi e balsam pe rana, ce încă sângerează.
Când dorul tău mă doare, merg în gara-n care...
Plângând priveam un tren, cum se îndepărtează.
Sărutul tău fierbinte, îl mai resimt și-acum...
Îți amintești cum palma, în palme mi-o țineai?
Sărut azi poza ta, păstrată-ntr-un album...
O am din vremea-n care, eu știu că mă iubeai.
Adorm cu tine-n gând, mereu, seară de seară
Și-n lespede de vise, te strâng la pieptul meu.
De-atâta dor și plâns, mi-e lacrima de ceară...
Purtată-n zări, departe...de către alizeu.
ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.

Minciunile - A. Paunescu
Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe şi solo
Şi ies campioni mincinoşii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a minţit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri şi nu-i judecată,
Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.

Dar, hai, să minţim fără nicio ruşine,
Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.

Versuri "Florian Pittis - Ultima scrisoare"


Ultima scrisoare

Sfărşitul a venit fără de veste
Eşti fericită? Văd că porţi inel
Am înţeles, voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.

Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă
Cunosc însemnătatea ei deplin
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă
Eu, însă-n faţa normei nu mă-nchin.

Nu te mai cânt în versuri niciodată,
Mai mult în drumul tău nu am să ies
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată
Şi n-am să spun că nu mai înţeles.

A fost desigur numai o greşeală
Putea să fie mult – nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai vreun rost.

Şi totuşi, totuşi, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli
Vedeam văzduhul fluturând de ăngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus, magic
Pe frageda fiinţă-a ta de lut,
Sună în mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creaţii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se înalţă
Statuia de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă
Şi-ngenunchiate rânduri, submisiv.

La soclul tău dumnezeiesc aşteaptă
Să le întinzi cu zâmbet liniştit
Spre sărutare adorată dreaptă
'Nainte de-a se şterge-n infinit.

O! de-a fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă, roză, auroră
De neînţeles, de nedescris.

Ireversibil s-a încheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care aş vrea să fii ce nu mai eşti.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: Eşti ca oricare,
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De- de ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat de pofte tăul
Ce-l ţine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neîntinată,
Te voi iubi mereu, fără cuvânt
Şi lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.

Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor, lină,
Vei sta, iubita, ca-ntr-un colt de cer,
O stea de seară blândă şi senină.

Iar când viaţa va fi rea cu tine,
Când au să te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine
Vom fi acolo, singuri, amândoi.

Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi,
În dulcea lor cadenţă legănată
Te vei simţi ca-n visul tău dintâi.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Să plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tău vreodată-o să mă cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.

Iar de va fi să nu se poată trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-aş zbate-ngrozitor în tarna rece,
Plângând în noaptea mare, tot maï mare.

butterfly_kenny a scris:Ireversibil s-a încheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care aş vrea să fii ce nu mai eşti.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: Eşti ca oricare,
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

Faina!

nu e meritul meu...ador poezia asta

Iar in interpretarea lui Pitiș e monumentală

oooooooooo daaaaaaaaaaaaa