Am placerea sa deschid un topic dedicat iubitorilor de poezii si daca nu sunteti autorii propiilor voastre creatii puteti sa postati poezii preferate. Multumesc!

Incep eu cu propia-mi creatie:

... Marea Neagra ...


Albastru-i val, puternic se izbesc,
Liman.
Zborul pescarusilor visator ii privesc,
Aman.
Cum se pierde departe in zare,
Infinit.
prin violenta fara hotare,
Zenit.

Pasionala-i marea furtunoasa,
Naucita, imperturbabil... citeodata.
Secrete de nepatruns sed in... rade,
Pachebot lenes dansuia langa... dane!

Marea-i spumoasa...
Femeia-i capricioasa,
Asteptare ce ramine... menire
Sa guste din sarata... nemurire

Spune spune "floare-albastra" : sunt si-al tau, al tau iubit?
Se mai sparge-n cioburi multe multul zgomot in nimic? 

sau

Spune-mi tu iubita mea
Draga mea, scumpa mea,
Cum iti bate inima
Inima, draga mea?

Ma rog ceva de genul....Cand am chef le pot aduce la nivel de poezii intregi

Dor

Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.

Nicolae Labiş

Kery a scris:Spune spune "floare-albastra" : sunt si-al tau, al tau iubit?
Se mai sparge-n cioburi multe multul zgomot in nimic? 

sau

Spune-mi tu iubita mea
Draga mea, scumpa mea,
Cum iti bate inima
Inima, draga mea?

Ma rog ceva de genul....Cand am chef le pot aduce la nivel de poezii intregi

Sau


"...Încă-ţi mai sunt aproape, şi ca un ultim chin,
Va trebui din suflet să-ţi smulg ultimul spin!
Ai sa renaşti mai pură… Dar te vei regăsi?
În scoicile uitării, ce perlă vei găsi?..."

Ioi...ce poieti avem aici

Dorinţa - Octavian Goga

Departe-aş vrea de-aici să vii,
În alte lumi senine,
În dimineaţa de Florii
Să mă cunun cu tine.

Să ne-aşezăm în sat la noi,
S-avem în deal o casă,
Să fiu cel mai cuminte-n sat,
Şi tu, cea mai frumoasă.

Să vie şi mama la noi,
Că-i necăjită tare,
Să aibă tihn-un an ori doi,
Ori cât pământ mai are.

Acolo să trăim în munţi
De cât trai avem parte,
Sătenii seara să-i adun
Şi să le spun din carte:

Că sunt de neam împărătesc,
Din ţara-ndepărtată,
Că tot pământul rotogol
Era al lor odată...

Şi că azi oamenii-nvăţaţi
Aşteaptă să se nască
Un tânăr crai coborâtor
Din legea românească.

Copiii noştri să-i înveţi
Tu: Crezul... Născătoarea...
S-ajung să-i văd cântând pe toţi
În strană, sărbătoarea.

Atunce, împăcat cu rostul
Acestei lumi deşerte,
Să mor, să-mi zică satu-ntreg
Un: "Dumnezeu să-l ierte!"

Iar popii nostru-ntâmplător
Vreun oaspe-atunci să-i vie;
"Pe cine-ngropi, părinte, azi?"
"Pe-un om de omenie!...

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul , depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Octavian Paler

:1693891794:

Frums crazy

Propia-mi creatie pentru cineva care s-a dus in, ceruri, anul trecut prin Martie

... Trenul Pierdut ...

Asa-mi vine, cand si cand,
Sa ma iau pe drum plangand?
Lumea ce-o fi sa ma vada,
Nici sa poata sa nu-mi creada!

In zadar ma mai jelesc,
Vara vine, codri cresc!
In zadar m-as bucura,
Iarna iara-i scuturara?

Si de-mi vine, de nu-mi vine,
Tot arde inima-n mine.
Nici n-am cui sa ma jelesc,
Sa spun pe cine doresc.

Mult ma mir, draga, de mine,
Cum nu m-ai luat cu tine?
Mult ma mir ce-oi fi gandit,
Ce-am facut de n-am murit.!

True, the dead zone?

R.I.P....o fi zapa?

Cris a scris:R.I.P....o fi zapa?

Yes, Man! Aias Rainy girl.

Pacat...aproape ca imi vine sa cred in vorbele alea care spun ca d-zeu ii alege doar pe cei mai buni.

Dor

Viata noastra-i o betie
Suntem beti, cand de amor.
Cand de-o dulce melodie,
Cand de un nume sunator.

Unii`s beti de avutie,
Altii de stiinta lor,
Mare parte de prostie
Munti, lacrimi si flori.

Ahh! Cereasca ambrozie
Ce mangai sufletul, dor.
Cand sorb unda-ti aurie,
Trece soarele prin nori.

Iar-a tu, Luna, clipita doara,
Sa te gust eu tot mai vreau.
Si`n oricare picatura,
Cate un vis o sa mai beau.


by, Maimu... cal nebun.

Bv maimu...frums

sweety_me a scris:Bv maimu...frums

Accept si plata in natura daca ai pupicei in stoc!

Una din preferate...


Romanţă fără muzică
Ion Minulescu

În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...

Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,Lesbos Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...

Marină

Pentru ce-ai rămas, iubire!
Rădăcină-a unei flori
Ce s-a destrămat subţire
În petale şi vapori
Ca să zboare mai uşoară,
Să renvie-a doua oară
În alt suflet, în alt ceas,
Lăsând drojdia grozavă
De pârjol şi de otravă...
Murmuram:
- De ce-ai rămas?

Înnegrit la chip ca marea,
Noaptea lângă ţărm am stat
Ascultându-i aiurarea,
Plânsul ei zbuciumat,
Ingânându-i cu glas mare
Zădarnica ei chemare
Risipită-n surd balans.
Şi cu ea, prin vijelie,
Am pornit mai blând să-mi fie
Sumbrul suferinţei dans.

Nemişcat dansam, şi-n mine
Ea-n acelaşi trup dansa,
Se sorbea în lungi dulbine
Ori în trâmbe se-azvârlea,
Era rupere barbară
Dinăuntru în afară
Izbucniri de fum şi sori
Şi-n tenebrele ceţoase
Cred că faţa-mi lepădase
Linii, curbe şi culori.

Respirând sonor furtuna,
Marea-şi iese din veşmânt,
Şi nebună bate-ntruna
Cu talazuri cerul frânt,
Peste lume se agită
Neagră, deznădăjduită,
Vocile-i în zări răspund.
Cere, cheamă cu putere,
Îngrozind astfel, cum cere,
Cu durerea-i fără fund.

Tu, nelinişte, flămândo,
Marea pentru ce-ai lovit
Şi cu mine-asemănând-o
O lucrezi necontenit
Într-o hulă care geme
Şi-i smulgi rugi şi-i storci blesteme
În învălmăşirea rea?
Forţă câtă ai, cumplito?
Cum de nu ţi-ai istovit-o
Ori în mine, ori în ea?

Linişte până departe,
Vântu-n zori amorţise.
Numai semn că-n fund mai arde,
Hula de la fund trimise
Creţuri galeşe şi lente
Cu smereli aparente,
Plăci şi suluri de mercur.
Soarele creştea din pete
Şi vin valuri violete
Peste pacea dimprejur.
Cineva-mi spunea:
"În lume
Echilibru-i neclintit
Fericite-aceste spume
Împăcate-n infinit,
Fericiţi şi noi, în timp
Înecaţi şi-n Olimp -
Sufletul limpede, cugetul clar...
Marea respiră precum ar dormi
Calmă, puternică-n zorii de zi...
Et quelle paix semble se concevoir"

Şi ce pace pare a se zămisli!


Nicolae Labis

Celei care minte

«Et fais – moi des serments que tu rompras demain.»
PAUL VERLAINE

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci –
Tot flori însângerate –
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfige-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blestemă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi-n priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa, tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!


Ion Minulescu

Multaşteptatei...

De când te-aştept!...
Sunt ani...
Şi anii ce lungi îţi par când n-ai cu cine
S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine...
Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
Ce-nfiorări plutesc în zare
Şi-n plânsul celor patru strune!...
..........................................................

Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt’dată
Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute
Amanţii,
Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute...
Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră
Că nimeni n-a trecut pe-acolo
Şi-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am aşteptat pe ţărmul mării -
Pe ţărmul nalt ca şi terasa
Castelului regesc pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa...
Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră
Spre ţărmul unde stam de strajă,
Când le-ntrebai ce ştiu de tine,
Îmi spuseră c-aştept zadarnic...
Şi azi viorile-n surdine...
Ce-mi plâng ciudatele romanţe
Mai trist de cum le plânse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri...

Ion Minulescu

Citind, undeva...


La tine vin sa te privesc
zambind ,si ca sa-ti povestesc
ce-am mai vazut, ce n-am uitat,
ce-am daruit, ce mi s-a luat ,
ce umbre vad si ce lumini ,
cum trec incet printre straini,
cum ma prefac in pastrator
al dorului nemuritor.
In mine port atatea lumi
de la cei buni si cei nebuni ,
le-amestec noaptea si tresar
cand vad in ele inca-un dar,
si nu ma tem de rataciri
fiindca stiu ca prin iubiri
cu totii trecem dar pastram
lumina ce ni-i dat sa dam.
De-ar fi sa zbor , as vrea s-ajung
la geamul tau si sa-ti ating
un dor uitat sau poate-un vis
pe care altii l-au ucis....

Infinitul. Orb și surd


Mi-ar place
să palpez infinitul
să-i cunosc structura sa
să-l cuprind și să-l modelez
în formele unui finit aleatoriu
să-l pun
într-o matrice existențială
cu elemente
definind nesfârșitul și nemărginirea
să-i dau
forme de spirale
să-l introduc în continuitatea
spațio-temporală
iar efectele lui
să creeze un panaceu
care să-mi vindece
suferința care merge pe catalige
pentru a părea mai mare și mai înspăimântătoare

Mi-ar place
să micșorez infinitul
ca să încapă în iriși
cu infinitul în privire
pot sesiza
mișcarea infinită a atomilor.

Între ecou și culoare
se desfășoară
o poveste
în care personajele
sunt doi călători
unul orb
intuind însă profunzimile muzicii
vede în loc de întuneric
lumina
setată pe o intensitate enormă
percepe oamenii și lucrurile
în funcție de luminiscențe
cei răi
au striații de negru
cei buni
doar lumină pură
cel de-al doilea călător
e surd
în loc de sunete percepe
imagini și emoții
dansând în jurul unui foc
la care se încălzește sinele.

Razvan Rachieriu

De la zavaidoc citire...

JOC...

Sarut pamantul, uneori si norii...
Iar alteori cu apele vorbesc...
Ma prind in jocurile ierbii,
Si cand am timp, cu luna susotesc...

Ador zapada-n chip de vara,
Din basmul iernii iau vesmant,
Si din lumina toamnei blande
O primavara tes in gand....

Acesta-i jocul hartii mele.
Un joc hai-hui..copilaresc.
Mi-aduce rascoliri de ganduri
Cand iar cu luna susotesc....

si una de la var-su...


Imi vine uneori...sa zambesc
Cu toata fiinta mea de muritor
Si atunci femeile ma gasesc
Deosebit de atragator.

Imi vine uneori...sa plang
Pentru toate iubirile mele
Ucise in mare, ingropate adanc,
Transformate, de scoici, in margele.

Imi vine uneori sa zidesc,
Imi vine alteori sa topesc,
De cele mai multe ori sa iubesc.

Eu...intotdeauna vreau sa zambesc...