La modul decent si - sper eu - interesant.
Lupanar-ul, termenul deja consacrat, insemna casă de toleranţă sau bordel. In perioada interbelica, doamnele şi prostituatele ştiau unele de altele, dar nu-şi vorbeau, acceptand prezenta celeilalte in viata barbatului pe care il imparteau, dar se ignorau reciporc.
Bordelul CLOPOTUL
O vorbă din popor spune că prostituţia este „cea mai veche meserie din lume“. In Romania, fenomentul este mentionat prima data in Moldova, in anul 1472, in timpul domniei lui Stefan cel Mare si se refera la incercarea domnitorului de a stopa retelele de racolare a fetelor din Moldova care erau duse sa se prostitueze la turci, la Constantinopol.
In 1751, la Timisoara, imparateasa Maria Tereza a Austriei a ordonat sa fie adunate prostituatele din imperiu si sa fie duse in Banat pentru “a-l popula”. De frica bolilor venerice apar aici primele norme de igiena sexuala si vizitele periodice si obligatorii la medic. Cu toate acestea, in perioada respectiva sunt mentionate epidemii de sifilis in Caras-Severin, Arad si Timisoara
Numele de "cartierele rosii" provine de la felinarul roşu, asociat caselor de toleranta. Alegerea acestei culori pentru industria placerilor isi are originea in lămpile roşii purtate de lucrătorii de la căile ferate, lăsate la usa blordelurilor, pentru a fi găsiţi mai uşor în cazul în care apareau probleme pe sinele de cale ferata sau se modifica traseul vreunui tren.
Bordel din Craiova
Casele de toleranţă din Bucureştiul interbelic şi antebelic funcţionau legal inca de la finalul secolului al XIX-lea. Bordelurile, alaturi de cafenele si baruri, ofereau tuturor un refugiu din calea mizeriei razboiului sau a saraciei. Erau luminoase si placute, frivole si joviale. Totuşi , existau si hanuri sau locuinte unde prostitutia se practica in mod clandestin. Prima încercare de reglementare a prostituţiei s-a realizat în 1859, după ce cu şase ani mai devreme fusese introdusă obligativitatea "conduitei".
Matroanele bordelurilor erau numite "femei pezevenghi", iar legea mentiona faptul că numai femeile puteau fi patroane de bordel. Ulterior din 1895, intră în vigoare un regulament după modelul francez, în care se interzicea, printre altele, plimbarea prostituatelor pe diferite artere bucureştene la orele promenadei. Între 1862 şi 1930 a funcţionat în România sistemul prostituţiei colective, al prostituţiei practicate individual cu o condicuţă de sănătate.
(va urma)
Lupanar-ul, termenul deja consacrat, insemna casă de toleranţă sau bordel. In perioada interbelica, doamnele şi prostituatele ştiau unele de altele, dar nu-şi vorbeau, acceptand prezenta celeilalte in viata barbatului pe care il imparteau, dar se ignorau reciporc.
Bordelul CLOPOTUL
O vorbă din popor spune că prostituţia este „cea mai veche meserie din lume“. In Romania, fenomentul este mentionat prima data in Moldova, in anul 1472, in timpul domniei lui Stefan cel Mare si se refera la incercarea domnitorului de a stopa retelele de racolare a fetelor din Moldova care erau duse sa se prostitueze la turci, la Constantinopol.
In 1751, la Timisoara, imparateasa Maria Tereza a Austriei a ordonat sa fie adunate prostituatele din imperiu si sa fie duse in Banat pentru “a-l popula”. De frica bolilor venerice apar aici primele norme de igiena sexuala si vizitele periodice si obligatorii la medic. Cu toate acestea, in perioada respectiva sunt mentionate epidemii de sifilis in Caras-Severin, Arad si Timisoara
Numele de "cartierele rosii" provine de la felinarul roşu, asociat caselor de toleranta. Alegerea acestei culori pentru industria placerilor isi are originea in lămpile roşii purtate de lucrătorii de la căile ferate, lăsate la usa blordelurilor, pentru a fi găsiţi mai uşor în cazul în care apareau probleme pe sinele de cale ferata sau se modifica traseul vreunui tren.
Bordel din Craiova
Casele de toleranţă din Bucureştiul interbelic şi antebelic funcţionau legal inca de la finalul secolului al XIX-lea. Bordelurile, alaturi de cafenele si baruri, ofereau tuturor un refugiu din calea mizeriei razboiului sau a saraciei. Erau luminoase si placute, frivole si joviale. Totuşi , existau si hanuri sau locuinte unde prostitutia se practica in mod clandestin. Prima încercare de reglementare a prostituţiei s-a realizat în 1859, după ce cu şase ani mai devreme fusese introdusă obligativitatea "conduitei".
Matroanele bordelurilor erau numite "femei pezevenghi", iar legea mentiona faptul că numai femeile puteau fi patroane de bordel. Ulterior din 1895, intră în vigoare un regulament după modelul francez, în care se interzicea, printre altele, plimbarea prostituatelor pe diferite artere bucureştene la orele promenadei. Între 1862 şi 1930 a funcţionat în România sistemul prostituţiei colective, al prostituţiei practicate individual cu o condicuţă de sănătate.
(va urma)
