Si o completare ca intrebarea era ce am face in caz ca am pati asa ceva.
Pai ar fi grav, in primul rand mi-as face o autoanaliza severa mie, sa imi pot da seama ce este anormal la mine, ce face un om strain sa ma vada ca o prostituata, indiferdnt de nationalitate.
Nu as face taraboi, sau sa ma plang presei, as baga capul in pamant de rusine, sa fim smeriosi, daca un om la prima vedere te confunda cu o prostituata romanca inseamna ca esti jalnica.

Pe de altă parte, suntem, majoritatea dintre noi, victimele arhetipurilor de gândire despre care ziceam. Afirmăm că ne iubim ţara, dar suntem tentaţi să dăm crezare mai mult spuselor unui anonim din Marea Britanie (recepţionerul), decât ale unei conaţionale, cu referinţe serioase. Ziarul din care a fost preluată ştirea nu e un tabloid, fotografia fetei arată o persoană normală, care nu ar avea de ce să deranjeze prin comportament strident.
Mă întreb, dacă un bărbat s-ar fi plâns că a fost confundat cu un infractor, care ar fi fost reacţia opiniei publice. Doar pentru că fata e femeie, deja nu mai e credibilă.
Să vă spun ceva, eu aş fi luptat şi aş fi făcut ca toate alea. Aş fi murit cu ei de gât pentru dreptul meu de a mă caza unde vreau. Şi dacă hotelul ăla primise prostituate în repetate rânduri, de ce tocmai acum li s-a pus pata? Măcar aveau la vedere un anunţ în care să scrie că au dreptul de a-şi selecta clientela. să zicem?
De asta ziceam că mi s-a părut ciudată justificarea individului.

Perceptia altora despre noi, femeile, este foarte subiectiva. Fiecare vede cum vrea, cat vrea, cum poate....
Daca mi s-ar fi intamplat mie...l-as fi numit "dobitoc", i-as fi intors spatele, si as fi plecat. Nu obisnuiesc sa fac valuri intr-un pahar cu apa.

Iată că Ministerul Afacerilor Externe a luat atitudine vis-a-vis de umilirea româncei în Marea Britanie

articolul aici

Bine ca se pare ca se rezolva problema cu studenta, sper ca estd un caz singular si nu mai auzim din astea.

Sa revenim la oile noastre cu emanciparea, oare ne-am emancipat doar noi femeile? Nu cred, am schimbat cate ceva in vestimentatie dar asta este spre bjne, suntem mai comode si de ce nu mai dragute fara 7 randuri de poale, nu cred ca au a se plange barbatii de asata, mai ales nici ei nu au batut pasul pe loc. Si ei poarta cercei care vor, isi fac manichiura, se epileaza, isi fac operatii estetice si multe altele. Ca avem drept la vot si la munca nu este chiar emancipare, doar incet incercam sa ajungem pe pozitia corecta, de egale in fata barbatului.
cand va fi egalitate si barbatii ne vor putea vedea ca egale ale lor atunci spun ca am reusit sa ne emancipam ambele sexe.
Sa poata femeia decide la vel a barbatul, sa poata sa spuna ca nu vrea sex si barbatul sa inteleaga ca nu vrea, sau de ce nu , sa poata sa spuna clar cand vrea fara a fi privita ca o femeie usoara chiar si ce catre sot.
Mai avem de lucru

Mihaela a scris:ii intimidam cand vad ca ne duce capul cat ei sau in unele cazuri mai mult decat ei

De unde incepe si unde se termina acest...''cap mai mut''? Daca tu ai 8 clase si eu 4, restul la seral la prasit porumbi, posibil sa ma simt oarecum. Chestia asta insa functioneaza doar pana la un anumit nivel de pregatire si educatie. Inca nu am vazut pana acum ca un inginer sa fie cuplat cu o chelnerita care are 10 clase si sa se simta depasit de aceasta. Daca educatia este la limite decente insa, dispar orgoliile sau...intimidarile. Si sa fim seriosi cu emanciparea asta, nu orice purtatoare de sutien o poate accesa.
Sunt pentru emanciparea femeii pentru ca asta e spre binele tuturor. Cand stau de vorba cu o femeie educata, pregatita, sigura pe ea, cu personalitate, e o incantare.

Emanciparea femeii exista din cele mai vechi timpuri, doar au existat matriarhate si sunt destule femei celebre in istorie care nu s-au remarcat doar cu popoul. Pareri pro si contra vor exista intotdeauna si e chestie de educatie pana la urma, cate merite ar avea o femeie mereu vor exista barbati care sa-si bage ceva ca asa vor ei. Nu cred ca o femeie se simte emancipata ca isi castiga existenta singura, ca se imbraca cum vrea si vorbeste cum doreste, sau ca are o cariera de succes pe care o lasa la usa cand ajunge acasa si devine mama, sotie, femeie. Conteaza intelegerea dintre parteneri si ce accepta fiecare, dar cred ca acolo unde exista comunicare, unde fiecare spune ce vrea si ce-i place sau nu se pot rezolva multe, oricat de emancipata ar fi o femeie tot are nevoie sa fie luata in brate si sa simta ca acolo este locul ei. Parerea mea.

Aşa este, Daisy. treaba asta cu luatul în braţe se pare că e mai grea decât toate celelalte, uneori poţi dărâma munţii dar nu îţi ies lucrurile simple. Cât despre emancipare, da...oricâtde independentă ne-ar fi firea, avem nevoie de un ,,acasă'' la care să ne raportăm.