E tot un fel de jurnal de bord, dar roz:)) Vroiam, vreau să vă împărtăşesc o experienţă proaspătă, trăită la Bucureşti. Dacă or mai apărea şi altele în creieraşul meu, le scriu acilea, parol! 
So...mergeam pe stradă, îmbrăcată....destul de fain zic eu, cu părul numai bucle pe spate (acu glumesc, am un păr gen Diana Ross, adică de negru:)), oricum femeile ştiu ce zic, era unul din momentele alea când te simţi frumoasă. La un moment dat văd trecând pe lângă mine un nene, în vârstă, cu baston şi ochelari. Nu foarte în vârstă, părea că mai degrabă e la pensie de boală sau ceva de genul...Ochelarii erau dintr-o sticlă colorată, şi fracţiunea de secundă în care mi-am aruncat ochii asupra lui a făcut să îi surprind căutătura de o răutate cum nu cred că am mai văzut sau mai bine zis simţit. Da, chiar e mai bine zis, pentru că am simţit toată ura şi neputinţa unui om, am simţit disperarea cuiva pe lângă care viaţa se va depăna mereu la fel, fără bucurii, am simţit toate astea scurgându-se spre mine ca pe o materie vâscoasâ, rece, un mâl de care psihic greu am putut scăpa.
Senzaţii care m-au biciuit în firmituri de clipă.
So...mergeam pe stradă, îmbrăcată....destul de fain zic eu, cu părul numai bucle pe spate (acu glumesc, am un păr gen Diana Ross, adică de negru:)), oricum femeile ştiu ce zic, era unul din momentele alea când te simţi frumoasă. La un moment dat văd trecând pe lângă mine un nene, în vârstă, cu baston şi ochelari. Nu foarte în vârstă, părea că mai degrabă e la pensie de boală sau ceva de genul...Ochelarii erau dintr-o sticlă colorată, şi fracţiunea de secundă în care mi-am aruncat ochii asupra lui a făcut să îi surprind căutătura de o răutate cum nu cred că am mai văzut sau mai bine zis simţit. Da, chiar e mai bine zis, pentru că am simţit toată ura şi neputinţa unui om, am simţit disperarea cuiva pe lângă care viaţa se va depăna mereu la fel, fără bucurii, am simţit toate astea scurgându-se spre mine ca pe o materie vâscoasâ, rece, un mâl de care psihic greu am putut scăpa.
Senzaţii care m-au biciuit în firmituri de clipă.
Si mie imi place sa analizez, sa simt ceea ce altii nu simt sau poate nu se apleaca cu suficienta acuratete asupra diverselor momente de viata...Cat de multe iti poate spune o simpla casa pe langa care treci...Te inteleg perfect 
