Cred cu tarie ca fiecare din noi are potentialul de a manifesta orice boala. Da, chiar avem acest potential, chiar daca nu suntem constienti de acest lucru. Mi-a luat ceva timp pana am inteles ca bolile nu sunt altceva decat o manifestare a gandurilor pe care le avem. Gandurile genereaza emotii, emotiile genereaza boli. Ca sa generezi un dezechilibru la nivel fizic trebuie sa iti petreci o perioada indelungata de timp intr-o anumita stare. Si nu vorbesc din carti, vorbesc din experienta.

Am sa va recomand cateva carti in acest sens, daca sunteti interesati:

Marele dictionar al bolilor si afectiunilor- Jackues Martel

Corpul tau iti spune iubeste-te- Lise Bourbeau

Cauzele spirituale ale bolilor- Valeriu PopA

In postarile viitoare am sa va povestesc despre ce am observat, si cum tratam diverse afectiuni.

Evident, atata timp cat in ziua de azi se stie destul de sigur ca modul de abordare a cancerului, starea psihica, pe langa medicatie, au facut nu de putine ori minuni, nu vad de ce nu ar exista si reversul medaliei. Sa nu uitam, creierul uman este unul din cele mai complexe ''productii'' ale Universului iar noi beneficiem deocamdata de foarte putin din capacitatile sale.

Nu tecontrazic HBB dar nici nu te aprob pana imi explici cum sta treaba in caxul copiilor. Nu pot sa imi imaginez un copil de 2 anisori care doar doarme, mananca si se joaca, este dorit si iubit de parinti poate sa isi induca acea stare anume de care spui tu. Daca am face boli grave doar adultii poate as sta putin pe ganduri daca este asa sau nu.

Banuiesc ca se face referire doar la acele boli clauzate de stres ,de nefericere sau esecuri in dragoste,doar astea iti afecteaza starea de bn si inima din cauza suparari,dar depinde de fiecare in parte si de cat de stabil psihic este si optimist,cat de repede pot trece peste acele hopuri si cat e de luptator,parerea mea.

De genul ala de boli stie oata lumea, nu cred ca se gandeste cineva cand se necajeste tare ca asta este sanatate curata

De alte boli clauzate de noi nu-mi pot imagina,dar tu fiind medic ne poti lamuri si pe noi,nu?

Unele boli da, ni le mai si provocam singuri sau ni le provoaca mediul in care traim, altele le dobandim din nesabuinta , neatentie, cu multe insa venim pe lume deja programati genetic sa le facem.
Cu ultimele ar fi de vorbit, daca am stii de la nastere care este structura noastra genetica am putea printr-un stil de viata curat , prin alimentatie,  miscare  sa le evitam. Dar nu stim sau aflam prea tarziu.

Lamisa a scris:Nu pot sa imi imaginez un copil de 2 anisori care doar doarme, mananca si se joaca, este dorit si iubit de parinti poate sa isi induca acea stare anume de care spui tu.

Chiar tu ai afirmat ca venim pe lume cu programari genetice. Acesta este raspunsul la aceasta intrebare.
Daca poti lua in calcul reincarnarea, ai intelege ca bolile genetice sunt plati karmice.

Din pacate oricat efort am facut nu am reusit sa ma impac cu ideea de reincarnare. Spun ca am facut efort pentru ca am o prietena care chiar crede cu tarie ca in viata anterioara a fost floare de mac si m-am straduit sa o inteleg sau sa gasescc un substrat logic la ce spune ea. Povestea cu reincarnarea este doar o poveste menita sa mascheze frica de moarte, o consolare.
Dar sa revenim, starile alea anume cum le spui tu ne imbolnavesc de bolile specifice, asa cum gheata este periculoasa ca aluneca si ne putem rupe ceva, frigul ne aduce tot felul de boli, soarele insolatia, asa si gandurile negre ne aduc cateva boli.
Oricum nu prea ne putem feri, cand esti necajit apoi esti, in cot te doare de consecinte.

Nu incerca sa folosesti logica pentru a intlege metafizica. Logica nu functioneaza nici macar in cazul teoriilor fizicii cuantice Lucrurile astea se simt.

Mie nu mi-e frica de moarte, si tot cred ca reincarnarea este ceva real. Aveam 14 ani cand am intalnit moartea pentru prima oara.

Cand esti necajit ai doua optiuni:
-ori accepti ce se intampla, si asta ajuta sa te calmezi si incerci sa cauti solutii.
-ori "te doare-n cot de consecinte" si continui sa generezi si mai multa suferinta, tie si celor din jur.

Sau stai si iti consumi incet supararea cat mai izolat, lucru care chiar poate duce la bola si de acolo la alte mari probleme.

Pe mine cand logica dispare m-ai pierdut, inseamna ca aprob tot ce spui fara sa gandesc:))

Draga mea, logica e buna, nu zic ca nu trebuie s-o folosesti. Nu zic nici sa ma aprobi. Respect parerile altora, la fel cum le respect pe ale mele. Insa, daca vrei sa afli daca reincarnarea este reala, logica n-o sa te ajute! Cum n-o sa te ajute nici in gasirea lui D-zeu, asta daca-l cauti. Toate astea le gasesti dincolo de ratiune.

Pai ma pui sa cred ceva doar pentru ca un numar de persoane cred asta si au fost destul de convingatori de au reusit sa mai faca si pe altii sa creada ceva asa fara nicio dovada, argument.
Stii, eu nu il caut pe D-zeu, as vrea sa se faca simtit daca chiar exista acolo unde ar fi cu adevarat nevoie. Daca nu il vad acolo nici nu ma intereseaza prea tare daca exista sau nu.

D-zeu exista in fiecare din noi, si peste tot. Isi mafe simtita prezenta mai ales acolo unde este cautat.

Majoritatea bolilor pe care le-am avut, le-am facut pe sistem nervos. Din cauza supararilor am insuficienta tricuspidiana usoara. Din cauza stresului faceam un soi de urticarie. Imi ieseau in palme niste brobonele rosii mici, care imi dadeau niste mancarimi cumplite, de ma scarpinam pana mi se inroseau palmele de tot. Sau, tot pe fond nervos, aveam mancarimi cumplite in zona omoplatilor. Toate astea deoarece nu reuseam sa trec peste niste furii. Ma enervau ingozitor oamenii care nu voiau sa respecte niste reguli. Din cauza lor ma certam zilnic cu sefa. Pana intr-o zi, cand am decis ca eu nu ma mai cert cu nimeni. Sefa mea e cea care mi-a inoculat convingerea ca eu trebuie sa trag de ei sa respecte reguluile. Am decis ca asta nu este responsabilitatea mea. Eu eram un soi de zona de tampon intre ei si ea. Acum, fac sesizari numai scris, cu sefa in CC. Si m-am linistit. Am scapat de prurit. Acum le spun ca am bursita, adica ma doare-n cot!

HBB a scris:Pana intr-o zi, cand am decis ca eu nu ma mai cert cu nimeni.

Asta sa o crezi tu...de-ai sti ce-ti coc...

:you-talking-to :t4401:

Sigur, oare de ce nu te pot crede? De ar fi asa simplu ne-ar durea in cot pe toti.

Nu am facut decat sa identific convingerea care imi genera furia, apoi am inlocuit-o cu "nu e treaba mea".

lamisa a scris:De ar fi asa simplu ne-ar durea in cot pe toti.

Nu ma mai las afectata de ce fac altii. Nu e normal sa-mi asum eu responsabilitatea pentru tampeniile pe care le fac ei. Mi-am delimitat foarte clar responsabilitatile si mi-am impus limitele. Nu mai fac compromisuri cand este vorba de linistea mea. Si nu vad nimic rau in asta.

Bau-bau la ce categorie intra?

Bau- bau daca ofera floricele, nu ma sperie! Multumesc!

Interesant acest topic. Am sa va povestesc si eu ce mi s-a intamplat acum cativa ani in perioada cand eram in divort. Eu nu prea am avut probleme de satanate, mici dureri de cap, masele sau mici indigestii...fleacuri care trec cu aspirina...chiar si o raceala mai serioasa n-am avut de vreo 8 ani. Ultimele analize facute mi-au confirmat o sanatate relativ buna ptr varsta mea.
dar sa revin...in perioada divortului, mai precis imediat dupa divort, mi s-a intamplat sa ma umflu dintr-o data toata, fara nicio explicatie, ma dureau mainile, picioarele, ziceai ca facusem terapie cu albine. Am fost la doctor si mi-a facut o serie de analize si teste si nu dadeau de capat care era cauza. Apoi m-am gandit sa merg la o fosta colega de facultate care isi facuse un cabinet de psihologie si mi-a spus ca...corpul meu invatat sa stea in tensiune(in perioada divortului), reactionase in mod violent. Si de atunci mi-am impus sa nu mai pun toate prostiile la suflet, sa nu ma mai incarc negativ, sa fiu optimista orice mi s-ar intampla, sa fiu mereu pozitiva si sa privesc cu speranta viitorul ...sfat pe care vi-l dau si voua cu mare drag si cu multa incredere.