Vă invit să alegeţi poezia care v-a plăcut cel mai mult! Toate poeziile care nu au specificat autorul sunt creaţii proprii!
Poezia nr. 1
Ce e real?
Asa e viata uneori....
Cand crezi ca iti ofera flori,
De fapt primesti niste ciulini
Impachetati atat de fin...
Cu vorbe dulci... care-s venin.
Tu te grabesti sa ii primesti,
Cu sufletul ii ingrijesti,
Si fiecare spin ce-nteapa,
Tu te grabesti sa ii dai apa.
Si-l uzi cu lacrimile tale,
Pana ce vezi ca nu-i o floare....
Si-ti spui ca-i pura intamplare
Ca printre flori era un spin....
Si mai descoperi un ciulin....
Si uite asa, intr-un final
Descoperi ca n-a foat real,
Si ca de fapt florile toate
Erau doar frumos ambalate.
Poezia nr. 2
Sa-mi spui tu suflete ce sti
Sa-mi spui de dorul cui vei muri
Sa-mi dai te rog de inteles
Pe cine cu drag tu ai ales
Pentru cine nu ai somn
Si suspini mereu de dor
Cine linistea ti-a luat
Si pe loc te-a daramat
Daca crezi ca te sortit
Lupta si nu te lasa
Doar asa tu vei scapa
Si suferinta va disparea.
Poezia nr.3
Sunt taisul unui pumnal pe ambele laturi, si ce-mi pasa de voi... muritori de rand ?
Sunt zeul zamislit din negura oceanului fara orizont framantat, aluat de simigerie!
Sunt nimicnicia lasata intr-o boare de ceata londoneza fara big bang orologiu...
Sunt sinusul si cosinusul geometriei triunghiului isoscel, echilaterabil.
Sunt diamantul neslefuit de trecerea vremii, numai alt diamant ma poate slefui.
Sunt braga, dulce acrisor ce-ti poate potoli setea, dar ieftin nu sunt dincolo...
Sunt dracul gol, umbland despuiat de autocenzura franzelei frantuzoaicei, pain !
Sunt ce iti doresti tu, gheata laponiei de enigel,ori, caldura din Kilimanjaro, nouri.
Sunt desertu' Gobi, neplouat de mileni in drum spre Everest, vesnic alb.
Sunt Mohammed, cand muntele nu vine la el... se duce El la munte pe raspantii ?
Sunt print si cersetor, ori in Monte Carlo mi se sopteste... sa nu mori azi?
Sunt cascador innascut, cazut-am mereu in picioare, si pisica -mi invidiaza vietile mele, nine?
Poezia nr. 4
TU
In intunericul de nepatruns ce sufletul-mi cuprinse
In inger, doar cu-a ta iubire, simplu si firesc m-ai metamorfozat
Si ma simteam femeie, cand cu scanteia-ti ce m-aprinse
In ceruri-nalte pluteam sublim, un heruvim far-de pacat
Ce se hranea cu tine si se-nalta oricand,
O picatura din roua inimii tale-mi daruiai
De-acum te voi pastra cu sfintenie doar in gand
Nu vreau durerea-mi sa-ti fie greu alai
Caci te iubesc cum niciodata n-am iubit
Chiar de-am fost pentru tine si reazem si durere
Viata te cere si te cheama, raman in asfintit
Drum bun, iubirea mea, eu sunt doar o parere
O-nchipuire a tot ce mintea ta sperase
Ca-n mine vei gasi pe-aceea care
Viata-ti va lumina doar cu clipe frumoase.
Imi pare rau sa-ti spun, dar sunt o oarecare.
Ce sufletul si-ar vinde sa-ti fie tie bine
Ar renunta la ea doar pentru viata ta
Ar trece pentru tine, de-ar fi furci caudine
Si ar muri…doar daca tu ai renunta la ea.
Poezia nr.5
Dragostea toamna
Toamnă, struguri copți în vie,
Pentru vin sunt numai buni,
Dar nu-i vin care să fie,
Bun ca dragostea de luni.
Norii iar se văd în zare,
Stai, te uiți cum să-i împarți.
Se pornește ploaie mare,
Cum e dragostea de marți.
Vântul iar se întețește,
Strânge frunzele în cercuri.
Crengi de frunze dezgolește,
Ca și dragostea de miercuri.
Apoi ploaia se oprește
Soarele, ca după ploi,
Printre nori el se ivește,
Cald ca dragostea de joi.
Printre bălți, frunze de aur,
Ne-amintesc de anii tineri.
Fost-au faini ca un tezaur,
Sau ca dragostea de vineri.
Peste râu ceața e rară,
Toamnă-i peste amintiri,
Aș mai vrea sa trăiesc iară,
Sâmbăta unei iubiri.
Toamna asta de poveste,
Ce cu calmul ei sublim,
Chiar duminică de este,
Tot ne-ndeamnă să iubim.
Dragostea-n suflet se așează.
Dacă muza vine-n zare.
Inima o ține trează,
Cât este toamna de mare.
Poezia nr.6
E randul meu sa povestesc
O fac timid, un gand firav si cald
Dar teama mi-e sa nu dezamagesc
Caci dupa, nu stiu cum o sa o mai scald.
A fost demult, nici nu-mi mai amintesc
Pe atunci credeam ca dragostea-i un vis
Ca nu-i aievea, nu-i lucru pamantesc
Dar pentru asta, sufletul nu l-am inchis.
Tin minte clar si astazi ziua-n care
Dragostea, in jur imi da tarcoale
Stiam ca daca stau, de ea nu am scapare
Dar si sa fug, nu pot, cand e o provocare.
Asa c'am stat sa vad ce-i poate pielea
Periculoasa nu-mi parea, eu hoata ma credeam
Pana intr-o dimineata ce nu-mi parea aievea
Cand ma-m trezit invinsa, dar inca mai jucam...
Poezia nr, 7
Obisnuiai sa-mi desenezi vise frumoase
Din sperante si din petale de nori...
Adormea primavara peste varfuri de case
Iar cerul canta cu glas de cocori !
Mirosea a iubire, a vis si a noapte
Simteam cum stelele ma fura tiptil
Si am fost atunci, la rascruce de soapte
Pentru a nu-stiu-cat-a oara in viata - copil !
Am fost copil, si mi-ai spus o poveste
Despre-un zmeu cu aripi de lut
Despre zapada aburind peste creste
Si un cer de basm pentru mine nascut...
Despre-o zana cu destinul in ceata,
Despre-un print aparut din trecut...
Despre timpul cand Omul invata
Ca dragostea e cel mai frumos inceput...
Si ceruri adanci, plangeau in fantana
In care atatia aruncasera flori...
Pleca intunericul noptii, iar mana
Construia un castel peste margini de zori
Poezia nr.8
Lucian Blaga - Ghimpii
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi -
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.
Poezia nr.9
Marin Sorescu - Am zarit lumina
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
Poezia nr. 1
Ce e real?
Asa e viata uneori....
Cand crezi ca iti ofera flori,
De fapt primesti niste ciulini
Impachetati atat de fin...
Cu vorbe dulci... care-s venin.
Tu te grabesti sa ii primesti,
Cu sufletul ii ingrijesti,
Si fiecare spin ce-nteapa,
Tu te grabesti sa ii dai apa.
Si-l uzi cu lacrimile tale,
Pana ce vezi ca nu-i o floare....
Si-ti spui ca-i pura intamplare
Ca printre flori era un spin....
Si mai descoperi un ciulin....
Si uite asa, intr-un final
Descoperi ca n-a foat real,
Si ca de fapt florile toate
Erau doar frumos ambalate.
Poezia nr. 2
Sa-mi spui tu suflete ce sti
Sa-mi spui de dorul cui vei muri
Sa-mi dai te rog de inteles
Pe cine cu drag tu ai ales
Pentru cine nu ai somn
Si suspini mereu de dor
Cine linistea ti-a luat
Si pe loc te-a daramat
Daca crezi ca te sortit
Lupta si nu te lasa
Doar asa tu vei scapa
Si suferinta va disparea.
Poezia nr.3
Sunt taisul unui pumnal pe ambele laturi, si ce-mi pasa de voi... muritori de rand ?
Sunt zeul zamislit din negura oceanului fara orizont framantat, aluat de simigerie!
Sunt nimicnicia lasata intr-o boare de ceata londoneza fara big bang orologiu...
Sunt sinusul si cosinusul geometriei triunghiului isoscel, echilaterabil.
Sunt diamantul neslefuit de trecerea vremii, numai alt diamant ma poate slefui.
Sunt braga, dulce acrisor ce-ti poate potoli setea, dar ieftin nu sunt dincolo...
Sunt dracul gol, umbland despuiat de autocenzura franzelei frantuzoaicei, pain !
Sunt ce iti doresti tu, gheata laponiei de enigel,ori, caldura din Kilimanjaro, nouri.
Sunt desertu' Gobi, neplouat de mileni in drum spre Everest, vesnic alb.
Sunt Mohammed, cand muntele nu vine la el... se duce El la munte pe raspantii ?
Sunt print si cersetor, ori in Monte Carlo mi se sopteste... sa nu mori azi?
Sunt cascador innascut, cazut-am mereu in picioare, si pisica -mi invidiaza vietile mele, nine?
Poezia nr. 4
TU
In intunericul de nepatruns ce sufletul-mi cuprinse
In inger, doar cu-a ta iubire, simplu si firesc m-ai metamorfozat
Si ma simteam femeie, cand cu scanteia-ti ce m-aprinse
In ceruri-nalte pluteam sublim, un heruvim far-de pacat
Ce se hranea cu tine si se-nalta oricand,
O picatura din roua inimii tale-mi daruiai
De-acum te voi pastra cu sfintenie doar in gand
Nu vreau durerea-mi sa-ti fie greu alai
Caci te iubesc cum niciodata n-am iubit
Chiar de-am fost pentru tine si reazem si durere
Viata te cere si te cheama, raman in asfintit
Drum bun, iubirea mea, eu sunt doar o parere
O-nchipuire a tot ce mintea ta sperase
Ca-n mine vei gasi pe-aceea care
Viata-ti va lumina doar cu clipe frumoase.
Imi pare rau sa-ti spun, dar sunt o oarecare.
Ce sufletul si-ar vinde sa-ti fie tie bine
Ar renunta la ea doar pentru viata ta
Ar trece pentru tine, de-ar fi furci caudine
Si ar muri…doar daca tu ai renunta la ea.
Poezia nr.5
Dragostea toamna
Toamnă, struguri copți în vie,
Pentru vin sunt numai buni,
Dar nu-i vin care să fie,
Bun ca dragostea de luni.
Norii iar se văd în zare,
Stai, te uiți cum să-i împarți.
Se pornește ploaie mare,
Cum e dragostea de marți.
Vântul iar se întețește,
Strânge frunzele în cercuri.
Crengi de frunze dezgolește,
Ca și dragostea de miercuri.
Apoi ploaia se oprește
Soarele, ca după ploi,
Printre nori el se ivește,
Cald ca dragostea de joi.
Printre bălți, frunze de aur,
Ne-amintesc de anii tineri.
Fost-au faini ca un tezaur,
Sau ca dragostea de vineri.
Peste râu ceața e rară,
Toamnă-i peste amintiri,
Aș mai vrea sa trăiesc iară,
Sâmbăta unei iubiri.
Toamna asta de poveste,
Ce cu calmul ei sublim,
Chiar duminică de este,
Tot ne-ndeamnă să iubim.
Dragostea-n suflet se așează.
Dacă muza vine-n zare.
Inima o ține trează,
Cât este toamna de mare.
Poezia nr.6
E randul meu sa povestesc
O fac timid, un gand firav si cald
Dar teama mi-e sa nu dezamagesc
Caci dupa, nu stiu cum o sa o mai scald.
A fost demult, nici nu-mi mai amintesc
Pe atunci credeam ca dragostea-i un vis
Ca nu-i aievea, nu-i lucru pamantesc
Dar pentru asta, sufletul nu l-am inchis.
Tin minte clar si astazi ziua-n care
Dragostea, in jur imi da tarcoale
Stiam ca daca stau, de ea nu am scapare
Dar si sa fug, nu pot, cand e o provocare.
Asa c'am stat sa vad ce-i poate pielea
Periculoasa nu-mi parea, eu hoata ma credeam
Pana intr-o dimineata ce nu-mi parea aievea
Cand ma-m trezit invinsa, dar inca mai jucam...
Poezia nr, 7
Obisnuiai sa-mi desenezi vise frumoase
Din sperante si din petale de nori...
Adormea primavara peste varfuri de case
Iar cerul canta cu glas de cocori !
Mirosea a iubire, a vis si a noapte
Simteam cum stelele ma fura tiptil
Si am fost atunci, la rascruce de soapte
Pentru a nu-stiu-cat-a oara in viata - copil !
Am fost copil, si mi-ai spus o poveste
Despre-un zmeu cu aripi de lut
Despre zapada aburind peste creste
Si un cer de basm pentru mine nascut...
Despre-o zana cu destinul in ceata,
Despre-un print aparut din trecut...
Despre timpul cand Omul invata
Ca dragostea e cel mai frumos inceput...
Si ceruri adanci, plangeau in fantana
In care atatia aruncasera flori...
Pleca intunericul noptii, iar mana
Construia un castel peste margini de zori
Poezia nr.8
Lucian Blaga - Ghimpii
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi -
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.
Poezia nr.9
Marin Sorescu - Am zarit lumina
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
