[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Autoportret
Pestii, ultimul semn de apă din seria zodiacală, evocă sfârşitul iernii şi necesitatea de a aborda un nou ciclu. Guvernat de Neptun, astrul spiritualităţii şi al osmozei, semnul Peştilor este în analogie cu casa a XII-a, legată de locurile şi situaţiile în care poţi să te autodepăşeşti.
Se spune adesea despre Pesti că trăiesc în propria lor lume. Trebuie să recunosc că, pe măsură ce avansez în vârstă, îmi dau seama că gândesc diferit faţă de muritorii de rând, că percep lucrurile în felul meu....
Peştilor le lipseşte, fără îndoială, realismul dar trebuie să cădem de acord asupra definiţiei „realismului”... deoarece orice percepţie asupra realităţii este subiectivă, iar cea a Peştilor mai mult decât subiectivă. De fapt, viaţa pământeană, materială, nu mi se pare făcută pentru noi, pentru că noi, Pestii, suntem predispuşi în mod natural la lucruri legate de spirit şi de inimă. Viaţa îşi găseşte sensul în lirism, muzică, concepte, credinţe, artă etc.
Adesea, unii dintre noi, Peşti mai mici, prizonieri ai borcanului pământean, încercăm să scăpăm de acesta prin mijloace distructive, cum ar fi drogurile sau alcoolul. Este atât de tentant „să-ţi eliberezi spiritul şi să uiţi de corp”.
Sensibilitatea şi emotivitatea Peştilor sunt foarte mari, trăim bazându-ne pe ceea ce simţim şi pe intuiţie, ceea ce face ca, adesea, natura noastră să fie contrariată de educaţie şi de societate: Atunci avem tendinţa să devenim „fecioare false”, adică să ne dezvoltăm în antiteză cu esenţa noastră şi să adoptăm valorile semnului opus Peştilor, Fecioara. Devenim atunci excesiv de materialişti, cicălitori, analitici, ca să ne agăţăm de lume, dar asta nu înseamnă că suntem mai puţin nefericiţi.
Pestii nu au reputaţia de a fi foarte veseli, dar fac faţă veseliei şi, mai ales, am grijă să nu îmi deprim anturajul, pentru că sunt un pesimist înăuntrul meu. Deci, îmi ascund adesea melancolia, tristeţea de a fi, într-un cuvânt, răul pe care îl simt adesea, sub un strat gros de umor şi sociabilitate. Dar cei care îi cunosc îndeaproape pe reprezentanţii semnului Peştilor ştiu bine că acest lucru nu este decât o spoială pentru că pe noi nimic nu ne lasă indiferenţi: o inimă mereu rănită este o inimă îndurerată.
Cred că îi iubesc profund pe ceilalţi, iau parte la stresul şi la suferinţa lor şi ştiu să-i ascult. Dacă vecinul meu Vărsătorul ştie să facă un pas în spate şi să acţioneze, eu sunt exact invers: mai pasiv, mă înec în fluxul mizeriei lumii, sunt martorul şi martirul necesar. Din această cauză, semnul Peştilor este cel care dă religioşi cinstiţi, înţelepţi respectabili, voluntari devotaţi, artişti inspiraţi, poeţi „blestemaţi”...
Mă îndrăgostesc cu uşurinţă, deoarece Peştilor le lipseşte discernământul în raporturile cu oamenii: iubind pe toată lumea, Peştilor le este greu să trieze, intrând aici şi propriul lor confort, şi ne lăsăm uşor invadaţi de oameni, căci ne mulţumim să ne lăsăm duşi de curent si unde sau cu cine ne poartă valul.
La ce bun să luptăm? Pestii cred în general în predestinare şi în fatalitate: se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple. Şi atunci, noi, ceilalţi Peşti, facem multe greşeli, pentru că avem tendinţa de a ne legăna cu iluzii, pentru a compensa mediocritatea în care trăim. Cred adesea că îi văd pe oameni mai buni decât sunt, până ce totul se prăvăleşte şi în acel moment sunt profund bulversat.
Atunci când Pestii iubesc, dau totul şi nu caută decât să fie una cu celălalt. Suntem zeloşi şi atenţi, dar suntem aproape întotdeauna decepţionaţi, pentru că dragostea nu este decât foarte rar la înălţimea reputaţiei sale.
Caut susţinerea, confortul, optimismul la prietenii mei, am nevoie de ei pentru a merge înainte, în lipsa unei dotări naturale.
Pestii au multe relaţii, pentru că noi ne adaptăm cu uşurinţă celorlalţi şi ştim să spunem ce trebuie atunci când trebuie: nu din grija de a-i manipula pe ceilalţi (pentru că adesea se întâmplă invers!) ci doar ca să trecem fără să ne rănim peste valul umanităţii. De altfel, trebuie să mărturisesc că spun câteodată un lucru şi opusul lui, în funcţie de interlocutor, pentru că eu nu am cu adevărat o părere sau pentru că sunt conştient că părerea mea nu ar interesa pe nimeni şi prefer să mă conformez ideilor primite. Pe scurt, încerc să satisfac pe toată lumea şi să nu am de ales între capră şi varză...
Banii, puterea, reuşita nu-i interesează prea tare pe Peşti, pentru că sufletul nostru aspiră mai mult sau mai puţin clar spre altceva (ceva ce găsim de obicei în meditaţie, rugăciune, creaţie sau paradisuri artificiale).
Se spune că pestii sunt predispuşi la presentimente, la vise premonitorii şi, în general, predispuşi să comunice cu lumea aşa zis sensibilă.
Să precizăm pentru a încheia că ceea ce îmi defineşte într-un cuvânt personalitatea este fuziunea. Se pare că nativii din Pesti sunt, mai mult decât celelalte semne, influenţaţi de ascendent, dominante...etc. Asta înseamnă că de fapt există mai multe „sub portrete ” ale nativilor acestui ultim semn.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Semnul Varsatorului, ultimul semn de aer din seria zodiacală, evocă mijlocul iernii şi necesitatea de a reuni pentru a supravieţui. Guvernat zodia varsator pozade Uranus, astrul reînnoirii şi al bulversărilor, Varsatorul este în analogie cu casa a XI-a, care este legată de prietenii, proiecte şi grupuri.
Autoportret
Bun, să ne lăsăm duşi de exerciţiul autoportretului, dar prefer să adopt o altă metodă de abordare, care vine din latura mea noncomformistă: o să o iau mai degrabă pe puncte.
Mai întâi, ceea ce nu îmi place: pretenţiile, orgoliul, emfaza, convenţionalul, lucrurile dinainte ştiute... şi toate regulile făcute fără o bază raţională.
Ceea ce îmi place: să fiu liber, să pot să îmi fac de cap, să fiu înconjurat de o grămadă de oameni simpatici, să ating simplitatea şi adevărul în orice lucru. Vom înţelege deci cu uşurinţă de ce se spune despre Varsator că este totodată individualist şi utopist, dar în sfârşit, pot să trăiesc cu asta şi, de altfel, prea puţin îmi pasă de ceea ce gândesc ceilalţi, din moment ce eu ştiu că sunt pe drumul cel bun şi nu deranjez pe nimeni.
Cred cu tărie în progres şi în evoluţie, atât pentru mine cât şi pentru ceilalţi. De altfel, am tendinţa de a trăi mai mult în viitor decât în trecut. Să zicem că acum sunt acel moment trecător al prezentului în care totul pare posibil. Mi se întâmplă din acest punct de vedere să fiu aproape de prietenul meu Berbecul, să ne jucăm de-a temerarii căci îmi place noul şi sunt gata să-mi asum riscuri pentru a testa, a inova sau a reforma. În sfârşit, cu vârsta mă mai calmez, dar totuşi cred că nimic nu se compară cu o experienţă trăită.
În dragoste, cred că sunt destul de complicat: cinstit şi direct, îmi lipseşte adesea tactul, deoarece sunt prea spontan şi spun ceea ce gândesc. Nu caut neapărat pasiunea, deoarece văd legătura de dragoste ca pe o complicitate, o înţelegere intimă si ca pe o împărtăşire. Îmi place ca eu, Varsatorul, şi partenerul meu să putem avea proiecte în comun şi să avansăm împreună, dar mărturisesc că privilegiez prietenia în defavoarea dragostei, deoarece legătura sentimentală are tendinţa de a sufoca prea repede.
Mulţi îmi spun că sunt intolerant, dar ăsta poate fi un defect al altor Varsatori, pentru că ne place (câteodată prea mult) să punem din nou anumite probleme şi să instaurăm noi reguli. În mare, cred că am fost clar: nu ne place autoritatea decât în cazul în care noi suntem acea autoritate. Mergem până acolo încât schimbăm regulile pe care le-am făcut chiar noi dacă cineva ne explică în mod raţional de ce acestea nu sunt bune.
Cred totuşi că adevăratul Varsator (tipul pur, destul de rar, din nefericire!) este un adevărat umanist, o persoană care îşi iubeşte aproapele, care caută fericirea şi egalitatea pentru toţi. Respectul faţă de aproape reprezintă baza vieţii comunitare.
Cheltuiesc în general destulă energie în viaţa de zi cu zi, dar este vorba de o energie nervoasă, explozivă, mai mare decât adevărata vitalitate sau îndurare. De asemenea, mă epuizez repede şi am nevoie de „pauze” regulate ca să-mi recapăt suflarea.
Tonusul meu este folosit mai ales ca să înţeleg şi să creez, pentru că las plăcerile materiale semnelor de pământ. Vecinul meu din semnul Peştilor merge adesea mult mai departe decât mine în ceea ce priveşte detaşarea. Să spunem că pentru mine contează „materialul uman”, cu toate că nu este mereu evident (da, am adesea impresia că gândesc cu adevărat diferit, că sunt un intrus în această lume dar, pe de altă parte, mă bucur pentru că îmi place sa mă diferenţiez de ceilalţi).
Gândirea pură nu mă interesează pentru că sunt o persoană pragmatică şi îmi place să găsesc o aplicaţie oricărui gând. În fond, cred că sunt cam complicat.... Şi mi se reproşează câteodată că sunt imprevizibil, dar de fapt nu ştiu nici eu însumi exact de ce reacţionez într-un fel sau în altul...
Varsatorul are multe idei despre tot felul de lucruri, are imaginaţie de vânzare. Cred de asemenea că am o facultate de empatie, dar poate asta se datorează doar faptului că ştiu să ascult... În orice caz, mă pun cu uşurinţă în pielea celuilalt, ceea ce îmi permite să îi înţeleg repede gândirea. Totuşi, asta nu mă împiedică să îmi păstrez integralitatea propriei personalităţi, deoarece tipul meu de empatie nu presupune contopirea cu celălalt. Înţeleg după ce stau puţin pe gânduri, cu detaşare, dar nu mă implic emoţional. Mi se atribuie câteodată, din această cauză, o anume răceală. Totuşi, mi-ar plăcea să termin prin a preciza că această detaşare emoţională este un fel de securitate pentru mine: ştiu să particip fără să mă topesc.
Bun, recunosc, sunt un ciudat...dar nu sunt singurul!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Capricornul, seriosul zodiacului
Capricornul, ultimul semn de pământ din seria zodiacală, evocă începutul iernii, pământul gol şi auster.zodia capricorn poza
Guvernat de Saturn, astrul concentrării şi al perseverenţei, Capricornul este în analogie cu casa a X-a, care se referă la ambiţii şi la obiective personale.
Autoportret
Înainte de toate, cred că orice viaţă, pentru a avea un sens, trebuie să aibă un obiectiv clar şi rezonabil. Mi se mai spune şi ambiţios. Oricum, cred că acest termen nu mă defineşte în totalitate pentru că, înainte de toate eu sunt cel care munceşte şi, dacă recunoaşterea publicului sau a societăţii vine după aceea, cu atât mai bine. De fapt, plec de la principiul că, atunci când faci ceva, trebuie să-l faci cât mai bine cu putinţă, chiar daca îţi ia mult timp. Timpul nu are importanţă, doar rezultatul contează.
De altfel, Capricornul nu este genul care să se laude şi nu o să mă auziţi că îmi propun cutare sau cutare situaţie. Asta o păstrez pentru mine, iar ceilalţi nici nu îşi vor da seama când am reuşit. E mai uşor să progresezi fără privirea celorlalţi asupra ta. Iată punctul meu de vedere şi apoi, cum se spune, mai bine te abţii decât să fugi: sunt o persoană prudentă şi nu vând pielea ursului din pădure.
Câteodată mi se spune că sunt conservator. Nu prea ştiu ce înseamnă asta: trebuie să te sprijini pe o bază solidă, nu? În orice caz, dacă fiecare şi-ar vedea de treaba lui, lumea ar merge mult mai bine.
Printre calităţile care i se recunosc în general Capricornului, pe primul loc se află fidelitatea. Fidelitatea în sentimentele mele, în angajamentele pe care mi le iau, în obiectivele mele. Sunt o fiinţă constantă şi ştiu să-mi ţin promisiunile, chiar dacă se întâmplă rar să promit ceva. (este un mijloc sigur de a nu decepţiona).
Sunt de asemenea conştient că reversul medaliei perseverenţei mele poate fi tristeţea, deoarece câteodată facem tot posibilul, dar împlinirea anumitor scopuri pare a ni se refuza veşnic, iar eu suport greu eşecul, poate pur şi simplu pentru că acest sentiment de eşec este proporţional cu energia cheltuită şi cu timpul risipit pentru ceea ce s-a dovedit a fi o himeră.
La nivel sentimental, nu sunt deloc genul care face demonstraţii şi pot fi chiar cinic: romantismul mi se pare ceva ridicol şi chiar mai rău decât atât, mi se pare că acesta perverteşte autenticitatea. Nimic nu este perfect pe lumea asta, şi de aceea trebuie să fim realişti. Nici dragostea nu scapă acestei reguli. De asemenea, nu am încredere în pasiune şi prefer partenerii cinstiţi, calmi, care îşi afişează imediat defectele. Din această cauză, mă înţeleg bine cu semnele de pământ, iar semnele de apă au tendinţa să mă însenineze.
În contrapartidă la ceea ce numim austeritate afectivă, sunt foarte loial faţă de cei pe care îi iubesc şi sunt gata să mă sacrific pentru ca ceilalţi să se dezvolte, dacă trebuie. Totuşi trebuie să recunosc că, dacă trebuie să-i las să treacă pe ceilalţi înaintea obiectivelor mele personale, rămân cu un gust amar. Dar tot aş face-o, pentru că am simţul datoriei şi al responsabilităţii.
Din punct de vedere social, îmi place destul de mult singurătatea. Acord încredere cu mare greutate şi, după părerea mea, în prietenie şi în dragoste doar timpul şi constanţa pot însemna ceva. Nu uit niciodată răul care mi s-a făcut (asta datorită memoriei mele excelente) şi, având o natură scrupuloasă, nu iert nici atunci când se pare că „şterg cu buretele”.
La nivel filosofic, unii îl văd pe Capricorn ca fiind cinic, iar alţii îl văd ca pe un sceptic. Eu în schimb mă consider ca fiind un realist, iar tot ceea ce pare prea uşor sau seducător îmi trezeşte neîncredere, pentru că oricine are puţină judecată îşi dă seama că nimic din ceea ce este adevărat şi de calitate nu este uşor.
La nivel profesional, sunt pragmatic, bine organizat şi muncitor. Ştiu să dirijez munca altora, dar să şi muncesc pe termen lung.
Nu mai văd nimic de adăugat. Îi fac loc excentricului Vărsător, care vine după mine.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Săgetătorul, călătorul zodiacului
Sagetatorul, ultimul semn de foc din seria zodiacală, evocă sfârşitul toamnei, vremea migrărilor. Guvernat de Jupiter, astrul sintezei şi al expansiunii, Sagetatorul este în analogie cu casa a IX-a, care este legată de marile idei şi de marile călătorii.
Autoportret
Să vorbesc despre mine? Hmm, sincer cred că o să reuşesc să o fac, pentru că, dacă mi se reproşează lipsa de tact, este pentru că am tendinţa de a spune ceea ce cred pe loc, căci sinceritatea este pentru mine o virtute esenţială. Sinceritatea, adevărul sunt tot atâtea concepte în jurul cărora mă situez. Bine, asta nu înseamnă că toţi Sagetatorii sunt după acelaşi tipar de dreptate şi francheţe dar, în orice caz, fiecare dintre noi a ales tabăra sa, după îndelungi reflecţii asupra subiectului, iar noi avem imediat o tendinţă naturală spre loialitate şi adevăr. Câteodată, ambiţiile noastre personale sau pur şi simplu greşelile de judecată ne împing spre drumul greşit, dar oricum mi se pare că Sagetatorii prinşi în spirala necinstei suferă mult din această cauză.
Eu văd viaţa ca pe o căutare, o mare aventură în care primează mişcarea, întâlnirile, descoperirile şi, adesea, riscul. Săgeata mea de centaur ţinteşte sus spre cer, iar eu sunt la fel de nerăbdător să urc o dată cu ea. Acest lucru îmi joacă câteodată feste... Şi deşi nu sunt la fel de temerar ca şi prietenul meu Berbecul, ne înţelegem foarte bine ca să mergem înainte şi să provocăm destinul. Cât despre mine, prefer să spun „că îmi provoc norocul” sau „că îmi pun la încercare steaua norocoasă” căci, cu puţin recul, trebuie să spun că vitejia mea este peste medie, ceea ce-mi permite adesea să cad în picioare!
Cred că mi se poate atribui calificativul de „copil bun”, în sensul că îmi păstrez un spirit puţin de puşti, puţin naiv, care îşi acordă cu uşurinţă încrederea, căruia îi place să se joace şi să se distreze. Nu prea sunt făcut pentru lucrurile serioase şi pentru responsabilităţile lumii „adulte” (asta o las pe umeri vecinului meu, Capricornul). Îmi plac provocările, competiţiile, iar cel mai bun mijloc de a mă motiva este să-mi spui „nu eşti capabil de...”.
Nu prea îmi dau seama dacă sunt cerebral sau mai degrabă un om al acţiunii, pentru că mă situez undeva la mijloc. Se spune că Sagetatorul este un semn mutabil şi cred că polaritatea semnului constă chiar în echilibrul Corp/Spirit, perfect simbolizată prin bustul nostru uman (spiritul) aşezat pe un corp de cal (animalul, instinctivul, fizicul). După care, fiecare Sagetator este mai mult sau mai puţin marcat de prima sau a doua tendinţă, dar idealul pentru noi rămâne de a ajunge la o viaţă în care putem să ne exploatăm atât fizicul, (adesea sportiv în tinereţe şi mai apoi puţin grăsuţ) cât şi capul.
Aş fi fost un excelent arheolog de teren, un ziarist de tip trimis special, un strateg militar, un medic voluntar ...
Apropo, trebuie să spun că Sagetatorii au o înclinaţie naturală în a apăra cauzele şi în a vrea să salveze lumea. Asta înseamnă că noi gândim cu „inima” şi, dacă mai suntem încă suficient de convenţionali ca să nu devenim revoluţionari ca şi Vărsătorul, încercăm totuşi să ameliorăm lucrurile din interior şi profităm în general de poziţia noastră socială ca să facem asta. E adevărat că nu reuşim să realizăm întotdeauna ceea ce ne propunem, deoarece avem simţul măsurii, dar suntem aproape mereu prezenţi acolo unde e nevoie să fie apăraţi nefericiţii, cei slabi, animalele, dreptatea în general
Am adesea impresia că îmi lipseşte spaţiul. Nu pentru că sunt claustrofob (oare?!) dar chiar şi pe un teren în aer liber aş reuşi să mă lovesc de vreun copac sau să mă împiedic de o rădăcină. Un prieten îmi spunea că nu e de mirare, de vreme ce privirea mea e mereu înainte, în loc să mă mai uit şi în jur. Cred că această imagine este edificatoare pentru felul în care trăiesc. Îmi place să am o viziune globală a lucrurilor şi înţeleg repede marile linii, dar ceea ce este în imediata apropiere, baza pragmatică şi detaliile, mă sufocă. Din această cauză, eu şi Fecioara facem o muncă excelentă de binom. Am cu adevărat nevoie de libertate, să am mână liberă (atât la propriu cât şi la figurat) şi încerc pentru asta suficient de bine să reuşesc în viaţă, în sensul de a fi propriul meu stăpân.
Fizic, am în general un corp care rămâne tânăr, în sensul că adesea mi se întâmplă să mi se dea cu cinci sau zece ani mai puţin, calitate pe care o împart cu Gemenii care au o alură veşnic juvenilă. Am un mare dinamism şi sunt (hmm, eram!) atletic. De fapt, îmi place să trăiesc bine, iar vârsta care înaintează mereu şi corpul de gimnastă nu mai sunt compatibile. În orice caz, sunt mereu activ, pentru că am nevoie să-mi termin ziua simţind că am avansat, că ziua nu a fost inutilă şi nu a trecut degeaba.
Din punct de vedere social, sunt vesel şi optimist. Am tendinţa să fiu filantropic, dar nu sunt la fel de darnic ca un Rac sau ca o Balanţă; păziţi-vă totuşi de furiile mele, ele sunt redutabile!
În fine, se spune că Sagetatorul este legat de filosofie, de spiritualitate şi de religie. Asta nu înseamnă că majoritatea dintre noi suntem călugări sau înţelepţi, ar fi prea frumos! Dimpotrivă, se întâmplă adesea, în funcţie de mediul în care trăim şi de educaţie, să fim în mod natural atraşi de acest gen de reflecţie, deoarece noi căutăm mai mult decât oricine sensul vieţii.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Scorpionul, ocultistul zodiacului
Scorpionul, al doilea semn de apă din seria zodiacală, evocă mijlocul toamnei, dezintegrarea florei, care se pregăteşte să renască. Guvernat de Pluton, astrul morţii şi al renaşterii, Scorpionul este în analogie cu casa a VIII-a, care se leagă de transformări şi de ocultism.
Autoportret
Cred că am speriat-o pe fermecătoarea Balanţă, ceea ce este destul de amuzant, pentru că nu am nimic agresiv sau brutal. Dar, fără îndoială, pot deranja pentru că am un magnetism puternic şi mă impun uşor prin simpla mea prezenţă.
Nu o să vă ţin un discurs lung despre mine, nu e genul meu, dar vă spun că Scorpionul gândeşte mai mult decât vorbeşte.
Pentru început, vă spun că fac parte dintre oamenii care ştiu ce vor şi care ştiu şi să îşi găsească mijloacele prin care să reuşească. De altfel, în viaţa mea, în toate este vorba despre asta: bani, cunoaştere, dragoste. Să dai sau să primeşti este acelaşi lucru.
Îmi place să reflectez profund asupra lucrurilor şi a oamenilor, să merg până în profunzime, să înţeleg cu adevărat, nu doar să văd. Din această cauză, atât ceea ce simt, cât şi ceea ce gândesc, este intens şi bine copt.
Arma mea principală, sunt conştient de asta, este intuiţia sau, mai degrabă, clarviziunea: eu ştiu pentru că simt. Şi chiar am câteodată impresia că ştiu despre alţii ceea ce nici ei înşişi nu ştiu despre ei. De altfel, cred că sunt făcut ca să caut, să descopăr, să înţeleg şi să merg dincolo de aparenţe. Daţi-i Scorpionului o enigmă, un mister, o problemă nerezolvabilă şi spiritul său va intra în clocot.
Ceilalţi îmi spun că sunt insondabil şi îmi place să cred asta, pentru că cel mai mare dintre mistere sunt eu. Dacă sunt atât de secret pentru alţii, asta se datorează faptului că sunt un secret şi pentru mine însumi şi îmi pun mereu întrebări despre sensul tuturor lucrurilor, despre înţelesul vieţii, al morţii, al sexului şi al banilor. Pe scurt, despre tot ce pune lumea în mişcare.
La lucru, mă implic total, şi am, ca şi prietena mea Fecioara, resurse nebănuite. În plus, obstacolele tind să mă motiveze.
Ca să rezum, am putea spune că sunt un pasionat flegmatic: calm şi măsurat în aparenţă, magnetic şi intens în interior.
Sunt independent şi critica nu mă atinge deloc, pentru că sunt sigur de mine. Oricum, Scorpionul nu are nevoie de nimeni ca să fie pus în discuţie.
Mi se spune că sunt autoritar. Eu prefer să cred despre mine că sunt mai ales hotărât şi este normal ca voinţa mea să sfârşească prin a o întâlni pe a altora şi să se confrunte cu aceasta. Dar, îmi place să fac pe comandantul, din moment ce îmi stăpânesc propriile fapte şi gesturi (şi eventual şi pe ale altuia, ca să nu le împiedice pe ale mele).
În sfârşit, e adevărat că puterea este ceva fascinant, mai ales atunci când o pierzi. Şi e inutil să o mai cauţi....aţi înţelege asta dacă aţi fi Scorpion.
În dragoste, totul sau nimic. Sunt gelos şi posesiv. Ştiu, de asemenea, să fiu senzual şi indispensabil. Vreau să fiu totul pentru celălalt şi celălalt să fie totul pentru mine. Sexul este de asemenea un fel de putere fascinantă, mai ales atunci când este sublimat. Nu încercaţi să fiţi Scorpion.
De fapt, pe mine mă atrag extremele: jumătăţile de măsură şi situaţiile călduţe nu pot decât să mă plictisească. Sunt o fiinţă picantă.
Principalele mele calităţi? Mai întâi sinceritatea. Nu îmi cereţi părerea dacă vreţi de fapt o minciună, pentru că eu spun ceea ce gândesc dacă mi se cere (şi dacă nu, tac, dar asta nu înseamnă că gândesc mai puţin). Asta face din mine o fiinţă nemiloasă? Credeţi ce vreţi, dacă acest lucru vă face plăcere, dar este departe de a fi adevărat, pentru că nu ezit să îi apăr pe cei slabi şi să mă opun celor puternici.
Fără îndoială, sunt sociabil. Îmi place să discut, cu condiţia ca subiectul să mă intereseze iar dacă nu, singurătatea sau liniştea nu mă deranjează. Sunt un prieten fidel, atent şi generos. În schimb, nu uit niciodată o lovitură urâtă şi sunt gata să aştept oricât pentru a-mi lua revanşa. Este indispensabil pentru mine să nu las crimele nepedepsite.
Pentru a încheia, să ştiţi că am convingeri, credinţe, poate nicio certitudine, doar o viziune spirituală asupra lumii (deşi unii dintre rudele mele de zodiac Scorpioni rămân materialişti perfecţi) dar asta e o altă poveste şi deja am spus prea mult.
Prietenul nostru Săgetătorul fiind încă pe munţi şi pe valuri, o să termin eu articolul până vine el. Acest rol îmi convine. Orice lucru are un sfârşit, la urma urmei.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Balanţa, romantica zodiacului
Balanta, al doilea semn de aer din seria zodiacală, evocă începutul toamnei, trecerea şi echilibrul echinocţiului. Guvernată de Venus-Afrodita, astrul dragostei şi al coeziunii, Balanta este în analogie cu casa a VII-a, care are legătură cu cuplul, cu ceilalţi şi cu justiţia.
Autoportret
Mai întâi buna ziua tuturor! O remarcă preliminară: cred că ar fi mult mai chibzuit ca altcineva să vorbească despre mine, deoarece cred sincer că prin ceilalţi ne definim mai bine. În fine, regulile fiind reguli (şi respect acest lucru), mă adaptez exerciţiului, fără să vă garantez că rezultatul va fi edificator.
Se vorbeşte de Balanţa ezitantă şi trebuie să recunosc că este adevărat. De fapt, când se cântăreşte suficient de bine ceea ce este pro şi contra, este întotdeauna greu să alegi sau chiar să ai o părere tranşantă. Trebuie să vezi nuanţe şi să nu priveşti lucrurile unilateral.
Iau mereu în considerare soarta altuia în viaţa mea, deşi, dacă mă pun în locul său, mi-e câteodată greu să gândesc ca el. Să spunem că încerc să reacţionez în funcţie de ce aş face sau de ce aş gândi în locul altuia. În ceea ce priveşte empatia pură, cred că este mai mult o calitate a Peştilor pentru că, la mine, tot acest proces îmi pare destul de raţional.
Mi se spune seducătoare şi, în orice caz, ştiu să produc efect şi sunt fericită din această cauză, chiar dacă nu consider că abuzez de farmecele mele (în fine, nu prea mult!). Marele avantaj de a plăcea este că oamenii sunt amabili cu mine şi acest lucru îmi convine, pentru că detest afronturile: nu degeaba sunt la cealaltă extremă faţă de tumultuosul Berbec!
Un punct pe care aş vrea să-l clarific este cel al slăbiciunii mele. Credeţi că Balanta este o creatură pur decorativă, pe care o calci în picioare, incapabilă să se descurce singură în viaţă? Cu siguranţă, nu! Nu trebuie să vă luaţi după aparenţe! Pentru că înăuntrul meu dormitează Saturn, al doilea guvernator al semnului meu, şi el îmi dă, atunci când trebuie, tenacitate, dată fiind încăpăţânarea de care am nevoie. Un proverb spune „nimic nu se compară cu un puturos care se pune pe treabă” şi mă recunosc bine în asta. De acord, nu îmi plac lucrurile respingătoare, corvoadele, activitatea copleşitoare, dar atenţie, dacă vreodată mă lansez într-o activitate (mai ales de tip intelectual sau de natură artistică), pot să mă concentrez la infinit. Şi odată hotărârea luată, sunt ca un tren pe şine. E adevărat, ceilalţi mă pot descuraja căci, dacă munca mea nu este nici apreciată, nici împărtăşită, la ce bun să o fac? Repet, totul este o nuanţă în această lume joasă. Precizez că nu am nevoie de încurajări în sensul propriu (aşa cum are nevoie prietenul meu, Leul) ci doar de a împărtăşi: actele solitare nu mă atrag.
În dragoste sunt mai degrabă împăciuitoare. Chiar dacă faţa mea exprimă dezaprobarea (pare că sunt expresivă şi pot fi citită ca o carte deschisă....), ştiu să-mi muşc limba, cum se spune, şi să îmi las partenerul să se deschidă, aşa cum îi place lui. Fugă de conflict sau pur şi simplu bun-simţ relaţional? Vă las pe voi să judecaţi . În orice caz, nu mă implic uşor (poate doar în tinereţe, ca toată lumea) iar dragostea este pentru mine un domeniu serios: un astrolog mi-a spus că cei doi guvernatori ai semnului meu, Venus şi Saturn, reprezintă chiar dragostea şi seriozitatea sau ceva pe aproape, nu mai ştiu exact (sunt puţin cu capul în nori!). Se întâmplă câteodată, cred, ca noi, Balantele, să luăm cuplul atât de în serios, încât unele dintre noi sfârşesc prin a se condamna la o relaţie mediocră. Nu ne place să renunţăm la dragoste, şi undeva în străfundul nostru suntem convinse că totul se poate aranja dacă există voinţă (de aceea ne înţelegem atât de bine cu Săgetătorii, al căror optimism şi energie sunt atât de îmbucurătoare).
Împărtăşesc cu semnul care este înaintea mea, Fecioara, un anumit gust pentru ordine, pentru curăţenie şi un cadru plăcut, dar cred că ceea ce mă diferenţiază este că – şi o să folosesc o imagine – atunci când Fecioara preferă un pătrat, eu optez pentru un cerc. Prin asta înţeleg că biroul unei Fecioare este, de exemplu, un model de organizare practică în timp ce al meu poate fi mult mai boem, dar la fel de plăcut, pentru că el numără sute de obiecte mici, inutile, dar foarte drăguţe (de la fotografia soţului meu până la o fermecătoare agrafă din fier forjat). Pe scurt, e mai importantă starea de bine decât ordinea pură, pentru că eu sunt foarte sentimentală şi acumulez, fără ca măcar să-mi dau seama, mii de fleacuri care adesea nu au valoare decât pentru mine (nu am nimic împotriva unui obiect care are valoare intrinsecă deoarece, ca şi Leul, cu care mă înţeleg foarte bine, îmi place luxul!).
Principalele mele calităţi? Nu prea ştiu (iată iar începe....).... Aş zice.... Că sunt într-adevăr tolerantă, am multă răbdare cu cei pe care îi iubesc (şi mai puţină cu ceilalţi !), ştiu să ascult şi să fiu imparţială.
Balanta este, de asemenea, romantică şi sentimentală (şi cred că acestea sunt calităţi care ar înfrumuseţa lumea dacă le-ar avea mai mulţi oameni!). Recunosc totuşi că aceste două calităţi atrag şi două defecte, care de altfel nu mă fac decât pe mine să sufăr: din nefericire, sunt naivă şi tristă, pentru că sunt adesea decepţionată, chiar trădată. Am, de altfel, impresia că de-a lungul anilor, m-am mai întărit şi mă simt mai puternică acum, când am lăsat deoparte unele dintre idealurile mele.
La nivel financiar, sunt mână largă. Îmi plac lucrurile frumoase, ieşirile, vacanţele şi tot ce nu este gratuit... La ce bun să munceşti pe brânci, dacă strângi cureaua?. Totuşi, puteţi să-mi încredinţaţi fără nici o grijă portmoneul, pentru că sunt absolut cinstită şi foarte grijulie cu responsabilităţile mele.
La nivel profesional, ambiţia mea este medie. Mi-ar plăcea să am un post onorabil şi bine plătit şi nu sunt pregătită să-mi stric week-end-urile şi zilele libere în acest scop. Cel mai mult mă destind activităţile artistice şi munca în echipă.
Bun, cred că le-am trecut pe toate în revistă, nu? Şi apoi, cel care îmi urmează în seria zodiacală, Scorpionul, tocmai a sosit. Eiii...De ce mă priveşte ăsta cu aer drăguţ şi lacom?
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Fecioara, criticul zodiacului
Fecioara, cel de-al doilea semn de pământ din seria zodiacală, evocă sfârşitul verii, limitele impuse de natură şi pregătirea pentru rigorile înmagazinării. Guvernată de către Mercur şi Ceres, două astre ale cerebralităţii, Fecioara este în analogie cu casa a VI-a, care se referă la viaţa de zi cu zi, la moderaţie şi la clasificare.
Autoportret
Când vorbesc despre mine, toată lumea se aşteaptă să intru în prea multe amănunte, dar mie nimic nu mi se pare a fi un simplu amănunt.. Totuşi, pentru o cauză bună, o să intru în jocul acesta, sperând să rămân obiectivă, calitate care le este de obicei recunoscută Fecioarelor.
Nu cred că facultăţile mele depăşesc media, ba chiar dimpotrivă (latura mea extrem de autocritică este, fără îndoială, cea care mă face să vorbesc!), dar mă consider o natură pragmatică, sensibilă, care îşi acordă timp înainte să judece. Fiecare lucru la timpul lui, fiecare lucru la locul lui, asta ar putea fi deviza mea, deşi, când spun asta, mi se reproşează că sunt reacţionară. Din fericire, îmi impun rar punctul de vedere şi nu cred că alunec vreodată spre despotism.
Ordinea, grija, curăţenia, igiena alimentară, moderaţia sunt calităţi pe care le am, dar trebuie să înţelegeţi ceva: acestea îi vor părea fermecătoare doar unei Balanţe dar îmi fac mie, Fecioara cea discretă, o tristă reputaţie de persoană care strică cheful celor din jur.
Credeţi-mă că ador veselia şi că închid ochii atunci când mâinile sunt mânjite de ciocolată, dacă băieţelul sau fetiţa căruia îi aparţin îmi zâmbeşte frumos. În fine, nu mă plâng, asta se datorează faptului că pentru mine ceea ce este e la fel de important ca ceea ce pare a fi. Deşi am mereu alura impecabilă, nu sunt nici de prost gust, nici extravagantă.
Trebuie să recunosc totuşi că anumite Fecioare, deşi îşi fac griji pentru sănătatea lor, sfârşesc prin a deveni ipohondre. De fapt, trebuie să spun că şi cea mai liniştită dintre Fecioare nu îşi poate renega natura neliniştită. Poate că de aceea ne legăm de convenţii: ele ne asigură într-un fel, pentru că sunt previzibile. Apropo de asta, se poate spune că suntem la antipodul Vărsătorilor.
În sfârşit, nu este uşor să trăieşti, pentru că am câteodată impresia că îmi petrec atât de mult timp încercând să devin mai bună, încât nici nu mai am timp să fiu... Astfel, mi se întâmplă să „abandonez” ca să mă destind... Mi se întâmplă rar şi nu mă veţi recunoaşte în aceste perioade de destindere.
La nivelul vieţii, sunt la fel de ambiţioasă ca un Leu care rage sau ca un Capricorn tenace: sunt capabilă să muncesc mult, fără mofturi, şi am grijă pentru detaliu şi pentru perfecţiune, pentru care mulţi mă pot invidia. Îmi place să mi se recunoască măcar asta. Ascund rezerve enorme de energie sub un comportament calm şi trebuie să găsesc mereu ceva de făcut; dacă nu, încep să mă stresez din cauza neputinţei şi să mă învârt în cerc. Dar asta mi se întâmplă rar, pentru că, fiind serviabilă, găsesc mereu ceva de făcut!
La nivel sentimental, fug de demonstraţii, căci mi-e cam ruşine (pentru că sunt timidă) şi sunt uşor destabilizată de un comportament excesiv (pentru că prefer să ies fără să mă fac remarcată).
Mă consider, mai presus de toate, o fiinţă raţională. Atenţie totuşi la caricaturile uşoare: am o inimă, una sensibilă, dar manifestările Săgetătorului sau senzualitatea excesivă a Scorpionului nu au nicio legătură cu mine. Şi chiar dacă nu sunt aşa, mi s-a întâmplat, şi nu doar o dată, să fiu sedusă de către aceşti nativi înflăcăraţi!
La nivel amical, sunt fidelă şi se poate conta pe mine. Ştiu să-mi fac autocritica şi câteodată, o fac în trecere şi pe a altora, dar foarte rar şi mereu cu diplomaţie. Un adevăr trebuie întotdeauna spus.
La nivel creativ, mă cred mai degrabă un artizan decât un artist, fără să mă las prea mult dusă de asta, datorită faptului că mă ocup mai mult de formă decât de fond şi mai mult de munca făcută decât de rezultatul acesteia.
La nivel relaţional, nu mă simt atât de departe de Balanţă în ceea ce priveşte căutarea şi armonia. Decât că, după umila mea părere, prietena noastră Balanţa nu poate trece peste sentimente şi peste romantism, ceea ce îi lasă puţine şanse să ajungă la liniştea căutată!
În sfârşit, un cuvânt despre ce mă pune în opoziţie faţă de Peşti: nu este vorba de un conflict deschis, departe de mine gândul, de vreme ce şi unul şi celălalt suntem nativi pacifişti. Dar, ca Fecioara, îmi place să mă ocup de lucruri concrete, de organizare, de structură, în timp ce Peştii nu se pot împiedica să nu îşi lase spiritul să hoinărească dincolo de orice realitate, în concepte, intuiţie şi misticism.
Ce pot să mai spun, îmi dau seama cu ruşine că am monopolizat locul ! În fine, trebuie să explic lucrurile în detaliu dacă vreau să fiu înţeleasă....
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Leul, liderul zodiacului
Leul, al doilea semn de foc din seria zodiacală, evocă mijlocul verii, căldura toridă, lumina deplină.
Guvernat de Soare, astrul central al vieţii, Leul este în analogie cu casa a V-a, legată de creativitate, dragoste şi copii.
Autoportret
Să vorbesc despre mine? Hm, aş prefera altceva. Îmi place să fiu ascultat, să fiu privit şi eventual să vorbească alţii despre mine, asta dacă o fac în termeni amicali ….dar nu cred că ştiu să vorbesc despre mine.
Ce să vă spun? Cred, obiectiv vorbind, că Leul este o persoană bine organizată şi greu de dirijat. Totuşi, nu trebuie să mă dispreţuiţi, nu sunt un tiran: dacă îmi place să fiu lider este pur şi simplu pentru că ştiu să conduc o echipă şi un proiect, dar în realitate suport destul de greu faptul că ceilalţi se bazează pe mine şi nu au iniţiativă, pentru că prefer să fiu în compania oamenilor dinamici şi ambiţioşi, aşa, ca mine.
Cred că am gust, în orice caz mi se spune adesea că sunt bine îmbrăcat, că locuinţa mea este bine decorată. De altfel, Leul are uşurinţă în ceea ce priveşte arta, frumosul, estetica, luxul. Cuvântul potrivit este „rafinat”, chiar pedant, pentru că eu cred că societăţile moderne au tendinţa să piardă simţul subtilităţii şi consider că lumea este destul de vulgară.
Fără îndoială, se spune despre mine că sunt puţin reacţionar, dar dacă acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc pentru a-mi apăra valorile, fie!
Un cuvânt despre orgoliu, vanitate, cu care mă împopoţonaţi cu atâta uşurinţă… Unii dintre congenerii Lei cad poate în acest exces, dar eu cred că am doar mândrie şi, până la proba contrarie, acesta nu este un defect. Acesta poate atrage după sine altele, este adevărat, şi ştiu că sunt de exemplu destul de supărăcios, susceptibil şi nu îmi place deloc să fiu trecut pe planul doi sau să mi se dea ordine. Mai presus de toate, detest să fiu contrazis în public sau, mai mult, să fiu umilit (acest lucru nu îl voi uita niciodată). Dar aici se vede un caracter puternic, fie că vă place sau nu! Si apoi asta îmi permite să rămân mereu demn şi un pic mai multă demnitate nu ar strica acestei lumi.
Punctul slab al Leului este inima sa şi nu doar la nivel psihologic, aşa cum spune tradiţia…. Dragostea este pentru mine centrul vieţii: dragostea de familie, de copii, de partener, de artă, de muncă… Pe scurt, sentimentele sunt cele care îmi permit să avansez, ele îmi dau putere.
Notaţi aşa, în treacăt, că dragostea de muncă mă face foarte conştiincios, şi că nu am ce invidia la vecina mea de zodiac, Fecioara, deşi metodele noastre sunt diferite, pentru că mie îmi place să concep şi să realizez, dar detaliile mă pot obosi repede.
Notaţi şi că dragostea de lux, plăcere, lucruri frumoase, îmi poate juca feste şi mă poate pune la cheltuială peste mijloacele mele, dar am pur şi simplu nevoie de toate aceste lucruri. Nu este ceva frivol, cel puţin nu pentru mine. De altfel, prefer să am lucruri puţine, dar valoroase, decât multe şi fără valoare: Prefer calitate, nu cantitate.
Şi apoi, ştiu şi să împart, cel puţin atunci când am prea mult, pentru că nu cred că fericirea stă în sacrificiu: Să fii fericit îţi permite să îi faci şi pe ceilalţi fericiţi si eu sunt exemplul, pentru că Leul este mână largă cu cei pe care îi iubeşte.
Adesea, suscit interesul prin fizicul meu de Leu, prin reuşita mea socială, prin forţa caracterului meu, prin sănătatea mea de fier sau câte şi mai câte... dar toate astea nu mă împiedică totuşi să mă îndoiesc de mine! Cred că este vorba de reversul medaliei…Am nevoie să fiu recunoscut, să fiu flatat, să fiu reconfortat, pentru că sunt profund gregar şi am cu adevărat nevoie să mă simt util.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Racul, familistul zodiacului
Racul, prima zodie de apă din seria zodiacală, evocă începutul verii, căldura confortabilă şi primele ploi de vară. Guvernat de Lună, astrul matern şi imaginativ, Racul este în analogie cu casa a patra, care se referă la familie, la cămin şi la rădăcini.Să vedem care este portretul tipic al nativului în Rac, analogiile acestui semn, psihologia planetei sale şi descrierea a ceea ce acest semn poate să producă mai rău în ceea ce priveşte umanitatea.
Autoportret
După ce am cerut sfatul familiei, fac un pas înapoi şi o să vorbesc despre mine... Dar cu prudenţă, pentru că prudenţa este pentru nativul din Rac prima sa virtute (atât în ceea ce priveşte banii, cât şi în raporturile umane).
Chiar dacă fac totul ca să par sigur pe mine – şi cred că reuşesc destul de bine – sunt prea sensibil ca să fiu cu adevărat un luptător. Îmi plac calmul, liniştea, animalele, copiii. Pe scurt, nu am profilul lupului cu colţi sau al rechinului, dar compensez prin alte calităţi, care îmi permit să îmi fac drumul meu plăcut: rezistenţă, imaginaţie şi o doză bună de intuiţie îmi permit să mă fofilez în linişte acolo unde alţii nu pot intra decât dacă îşi folosesc tot arsenalul.
Oricum, căminul şi cei apropiaţi sunt cei care contează cel mai mult pentru mine şi, dacă vreau să îmi fac un rost pe lumea asta, este pentru că vreau să am grijă de ei, pentru că eu îmi extrag energia de la cei pe care îi iubesc.
Dacă aş fi singur pe lume, fără ca măcar o pisică să îmi ţină de urât? Credeţi-mă, mi-aş aranja o peşteră cât mai confortabil posibil şi aş petrece toată ziua visând şi citind, poate chiar creând diverse lucruri, căci se spune că am o imaginaţie bogată. De altfel, dacă îmi place să fiu înconjurat de cei dragi şi să primesc dovezi de afecţiune, pentru că acestea dau sens existenţei mele, îmi place mult şi singurătatea, să mă ascund regulat în colţul meu, să mă retrag în grădina mea secretă, ca să mă destind şi să îmi reîncarc bateriile. Mai presus de toate, maxima „după efort, confort” convine perfect nativilor din Rac.
Dacă cumva spiritul meu nu este îndreptat către ai mei sau către un act creativ oarecare, el se orientează în mod voluntar spre trecut, istorie, obiecte vechi, pe care le strâng fără să prea ştiu de ce. Mi se spune nostalgic. Probabil este adevărat, deoarece consider că trecutul este pământul din care răsare prezentul şi poate de aceea m-a înzestrat natura cu o memorie excelentă.
Cred că una din marile mele probleme este că energia mi se epuizează foarte repede. Totuşi, nu sunt leneş, dar obosesc repede şi acest lucru îmi schimbă starea. Aşa cum câteodată pot fi în formă şi vesel ca un cintezoi, altădată oboseala îmi subminează moralul şi mă face să devin morocănos şi taciturn. În acest caz, cea mai bună soluţie pentru mine este să mă odihnesc puţin, să mă liniştesc câteva minute, timp în care mi se încarcă bateriile.
Totuşi, fiţi pe pace, ştiu să strâng din dinţi şi să mă port exemplar dacă se contează pe mine, iar cei care depind de mine adesea nici nu vor avea senzaţia că fac ceva pentru ei. Instinctul meu matern este de fapt puternic şi are tendinţa să se exprime la toate nivelurile afectivităţii, chiar şi atunci când nu am neapărat legătură cu copiii.
Punctul meu slab este emotivitatea şi, câteodată, o vorbă deplasată e de ajuns ca să fiu rănit. Aşa că mă deprim uşor, pentru că simt imediat când nu sunt iubit. Adesea, compensez prin mâncare, pentru că mâncarea dă siguranţă şi o stare de bine (de aceea, cea mai mare dovadă de simpatie constă adesea în a-i invita pe oameni la masă)..
Se spune că Racul este influenţabil. Nu sunt sigur că e pe deplin adevărat, căci eu sunt foarte fidel sentimentelor şi ideilor mele. Să zicem că sunt influenţabil de către apropiaţii mei, nu pot să neg asta, dar cred sincer că dacă fratele meu, mama mea sau cel mai bun prieten încearcă să mă convingă de un lucru sau altul, o fac probabil pentru binele meu... Aşa că mă las convins.
Iată, cred că am spus tot sau aproape tot, deoarece fără îndoială sunt puţin timid şi prea pudic ca să mă arăt în totalitate...Dar de ce nu studiaţi tema Camilei Parker Bowles, a doua soţie a prinţului Charles, cu Soare, Lună, Mercur şi Venus în Rac, ca să aflaţi mai multe?
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Gemenii, spiriduşii zodiacului
Gemenii, primul semn de aer din seria zodiacală, evocă sfârşitul primăverii, bogăţia frunzişului, natura în expansiune. Guvernaţi de Mercur, planetă mobilă şi uşoară, Gemenii sunt în analogie cu casa a treia, care se referă la relaţii, la învăţare şi la comunicare.
Să vedem care este portretul tipic al nativului în Gemeni, analogiile acestui semn, psihologia planetei sale şi descrierea a ceea ce acest semn poate să producă mai rău în ceea ce priveşte umanitatea.
Autoportret
Înainte de toate, o precizare: se scrie Gemeni, nu Geamăn. Această precizare are importanţa ei, pentru că eu sunt semnul dualităţii şi al numărului doi prin excelenţă. Dacă mă acuzaţi că mă joc cu cuvintele, pledez vinovat oricum, pentru că îmi plac eurile din cuvinte şi faptul că scriu acest portret mă face să mă gândesc la un eu demonstrativ…. O demonstraţie despre mine, într-un cuvânt.
Înainte de toate, sunt un cerebral, dar un cerebral plin de veselie şi fără griji. Psihiatrul meu îmi spune că am complexul lui Peter Pan, complexul celor care nu vor să treacă de la adolescenţă la vârsta adultă. Fără îndoială, este adevărat, dar eu am obiceiul să ascult numai cu o ureche ceea ce mi se spune.
Spiritul Gemenilor este mereu ocupat, însetat să descopere, să converseze, să pună idei noi una peste alta, pentru că mă plictisesc uşor şi detest rutina. Îmi place să merg în dreapta şi în stânga, să dau ocolul pistei în galop şi să cunosc noi stimuli mentali. Cred că am fost fluture într-o viaţă anterioară, încă mai păstrez acea sete de a alerga din floare în floare şi de a zbura liber şi uşor, în cele patru colţuri ale lumii. Îmi place să mă mişc, să mă deplasez; pentru mine, inerţia proprie amicului meu Taur înseamnă moarte.
Totul este mişcare şi nu pot înceta ca eu însumi să fiu în mişcare, (ori în minte, ori cu corpul) pentru că lumea este mare şi nu-ţi ajunge o viaţă ca să-i dai ocolul. Gemenii se mişcă mult, iar gurile rele spun că tulbură vântul. Puţin contează. Acesta este efectul de fluture...
Spiritul meu pleacă în multe direcţii, câteodată mi-e greu să mă regăsesc chiar şi pe mine însumi... De asemenea, am mare nevoie de contacte şi de schimburi pentru a putea să mă recentrez . Asta nu funcţionează întotdeauna, căci sunt foarte adaptabil, cel puţin la suprafaţă, şi pot să îmi schimb comportamentul în funcţie de persoanele cu care comunic. Îmi place să mă distrez, să fac pe bufonul, să îmbunătăţesc atmosfera, şi atunci nu trebuie să-mi purtaţi pică...
Mi-e greu să mă ataşez atât de lucruri, cât şi de oameni. Materialism, constanţă? Nu le cunosc! Eu sunt spiriduşul zodiacului şi nimic nu mă reţine prea mult timp, pentru că eu mă desfăşor prin schimbare. În acest caz, e greu să-mi fac o familie, departe de mine gândul ăsta şi e mereu timp pentru asta, după ce mă voi fi distrat destul. De altfel, Gemenii nu sunt nici geloşi, nici autoritari, iar dacă ţin la libertatea mea, o las cu aceeaşi bunăvoinţă şi altora!
Principalul defect al Gemenilor îl ştiu: mi-e greu să aprofundez lucrurile şi relaţiile cu oamenii. Acest lucru cere atât de mult timp şi perseverenţă, încât este peste puterile mele. Şi apoi, când magia noului şi a descoperirii se opreşte, ce-mi mai rămâne? De aceea mi se spune seducător: toată excitarea se găseşte în preliminarii şi în flirt!
Viaţa mi se pare ternă câteodată şi nu ezit să o înfrumuseţez prin diferite mijloace, de la limbariţă până la poezie, trecând prin minciună, căci Gemenii au darul natural al cuvântului şi al scrisului, şi dacă nu mi-l pot exploata profesional, termin prin a-l folosi în viaţa de zi cu zi.
Dar, în fine, nu sunteţi obligaţi să mă credeţi... căci în fond, cum ai putea crede un mincinos care mai şi spune că minte?
Atunci, să mai sune o dată clopoţelul....studiaţi tema natală a lui Stan Laurel (Stan din filmele cu Stan şi Bran) cu Soare, Lună, Mercur, Neptun, Pluton şi Nodul Nord în Gemeni! Un actor de film mut .... Foarte vorbăreţ!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Taurul, mâncăciosul zodiacului
Taurul, primul semn de pământ din seria zodiacală, evocă mijlocul primăverii, câmpiile înverzite şi păşunile cu iarbă grasă. Guvernat de Venus, planetă senzuală şi carnală, Taurul este în analogie cu casa a doua, care se referă la achiziţii, posesiuni, la tot ceea ce asimilăm şi înghiţim.
Să vedem care este portretul tipic al nativului în Taur, analogiile acestui semn, psihologia planetei sale şi descrierea a ceea ce acest semn poate să producă mai rău în ceea ce priveşte umanitatea:
Autoportret
Primul lucru pe care mi-ar plăcea să-l spun este că nu vreau să fiu confundat cu Berbecul doar pentru că şi eu am coarne. Uitaţi imaginea coridelor în care mă fac .....capră! Uitaţi imaginea desenelor animate în care Taurul furios se duce spre tot ce este roşu! Uitaţi toate astea şi imaginaţi-vă o vacă paşnică, păscând liniştită, căci vă amintesc cu amabilitate (dar totuşi cu fermitate) că semnul meu este guvernat de Venus.
Ceea ce contează înainte de toate este să mă simt liniştit. Şi pentru asta am nevoie să mă simt mai întâi într-o perfectă siguranţă. Prin asta se subînţelege un număr de imperative: să am un loc cald şi moale în care să mă odihnesc (sunt un puturos atunci când încetez să mai trag ca un bou în jug), să am bani şi câteva economii, să am o cultură solidă şi să fiu înconjurat de oamenii pe care îi iubesc.
Cum? Ce spuneţi voi? Este portretul fericirii pentru oricine? Ei bine da, eu sunt o persoană simplă. În fine, la mine acasă, este într-adevăr absolut necesar să fiu fericit, pentru că mă neliniştesc cu mare uşurinţă...
Bun, să reluăm cu calm: (Taurului îi place să reia, să revadă, să repete într-una: asta este latura sa rumegătoare !) caut siguranţa şi stabilitatea şi, în acest scop, mă pot arăta foarte perseverent (unii ar spune chiar încăpăţânat), răbdător şi luptător. Evident, când sunt provocat, răspund pe măsură şi nimic nu se compară cu un pacifist furios, pentru că acumulez jignirile şi furiile până la un punct, dar odată ce s-a umplut paharul...
Spre deosebire de prietenul meu Berbecul, eu uit greu (nu degeaba sunt un semn fix) pentru că la mine, toate procesele psihologice se instalează lent şi sunt durabile (de unde şi reputaţia mea de „lent”, care nu este neapărat adevărată, ţinând cont de activităţile mele zilnice). Deci mă enervez greu, iert greu, acord încredere cu greutate şi accept tot cu greutate. În schimb, iubesc durabil, sunt constant în idei şi fidel în relaţii.
Să nu credeţi că am nevoie de o siguranţă egoistă, pentru că mă gândesc enorm la cei pe care îi iubesc. Ei sunt motorul vieţii mele şi tot pentru ei muncesc. Vreau să asigur siguranţa şi confortul alor mei. Alor mei? Da, sunt destul de posesiv în relaţiile mele cu oamenii... Am tendinţa de „a mi-i însuşi” pe ceilalţi atunci când îi iubesc. Asta face parte din natura mea. Sunt un oral: am nevoie să înghit şi să diger lucrurile şi oamenii (la nivel simbolic, bineînţeles, pentru că Taurul este un vegetarian, nu are nimic de canibal în el!) Totuşi, senzualitatea mea este bazată pe acelaşi principiu al oralităţii, am nevoie „să-l gust” pe celălalt şi să-l posed fizic, spre deosebire de prietenul meu din Gemeni de exemplu, care preferă la început o cucerire a spiritului... Sunt un „fizic” pentru care contactul contează la fel de mult ca şi cuvintele spuse, dar asta nu înseamnă că nu sunt un sentimental. Doar că sentimentele mele îşi găsesc exprimarea naturală în gest şi mângâiere, plăcere şi piele.
Această senzualitate naturală mă face să iubesc şi natura, contactul cu aerul proaspăt şi cu soarele, asprimea lemnului şi mirosurile pădurii.
Îmi plac şi lucrurile frumoase, operele de artă, muzica frumoasă şi sculpturile senzuale...
Pe scurt, sunt un gurmand de senzaţii, mereu gata să mă bucur de simţuri. Evident, asta se plăteşte. Şi adesea, am câteva kilograme în plus, căci mâncarea este micul meu păcat.... Din fericire, Taurul are mereu o constituţie solidă, rar este bolnav.
Bun, vă las, se apropie gustarea de ora patru. Dar, înainte de asta, vă dau un mic exemplu de Taur foarte Taur: Joe Cocker cu Soarele, Luna, Venus şi Mercur în acest semn... „Cocker” seamănă cu „bucătarul” (în engleză, cooker). Mmmm! Simt că am un gol în stomac!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Berbecul: războinicul zodiacului
Berbecul este primul semn de foc din seria zodiacală. El evocă începutul primăverii, lupta vieţii şi a forţelor naturale în acţiune. Guvernat de Marte, planetă năvalnică şi plină de voinţă, Berbecul este în analogie cu casa I, casa eului, a hotărârilor, a comportamentului.
Să vedem care este portretul tipic al nativului în Berbec, analogiile acestui semn, psihologia planetei sale şi descrierea a ceea ce acest semn poate să producă mai rău în ceea ce priveşte umanitatea.
Autoportret
Sunt plin de energie şi am nevoie ca mâinile mele să fie ocupate cu ceva, să-mi muncesc corpul ca să mă simt bine în pielea mea de oaie. Îmi place să fiu contrazis, pentru că nu se poate lupta împotriva oamenilor care caută mereu împăcarea, şi mă simt exaltat în luptă, oricare ar fi forma ei. Doar cu prietenii sau cu prietenele mele Balanţele pot să ţin capul plecat: Farmecul lor mă dezarmează chiar şi pe mine, războinicul zodiacului!
Mă simt adesea ca un cavaler în căutarea aventurii, gata să apăr văduva şi orfanul, am o inimă mare, dar şi o furie la fel de mare! De fapt, ştiu că, cu cât presiunea este mai mare, cu atât am mai multă energie..... Pe deasupra, orice Berbec detestă monotonia: dacă trebuie să fac fără încetare aceleaşi lucruri, mă minez până în vârful coarnelor. Am nevoie de noi provocări, trebuie să încep mereu lucruri noi!
Se vorbeşte adesea despre un elefant într-un magazin de porţelan... Dar imaginaţi-vă puţin, eu Berbecul furibund, în mijlocul farfuriilor şi al ceşcuţelor fine. Credeţi-mă, fac cât un pachiderm când e vorba de pagube! De altfel, mi se reproşează adesea că sunt puţin greoi. E greu să-ţi întorci de 7 ori limba în gură: ăsta-i un truc pentru Taur! Dar în fine, câteodată trebuie să recunosc că vexez oamenii împotriva voinţei mele, fără ca măcar să-mi dau seama! Ei bine, mi se spune că sunt şi candid... Şi apoi, pffff, nu-i aşa de grav dacă răcnesc o data! Cad la fel de repede precum am urcat.
Ştiu că nu-i întotdeauna uşor să te descurci cu muflonul şi asta mă face să am ceva probleme cu disciplina! De altfel, aş face orice ca să devin propriul meu şef.... Am un principiu în privinţa asta: un ordin este bun dacă vine de la mine, şi îmi place să îndeplinesc o dorinţă dacă este a mea! Egoist? Păi, poate, câteodată (nimeni nu-i perfect!). Îmi place ca, atunci când vine vorba de mine, să fie folosite cuvinte precum independenţă, autonomie şi sete de libertate.
Şi, la urma urmelor, cred ca am şi alte calităţi umane! Berbecul este loial şi serviabil, pasional în dragoste, năvalnic şi mereu entuziast. Îmi place viaţa bună şi sunt activ, unul adevărat, care nu se plictiseşte decât la ideea că trebuie să se culce...Depinde şi cu cine....pentru că sunt activ şi pasional şi pe planul ăsta, înţelegeţi voi ce vreau să spun! Mi se spune că sunt autoritar, dar nu-i ăsta cel mai bun mijloc ca să fac ce vreau? În orice caz, dacă are cineva vreo problemă cu asta, putem să mergem să discutăm afară....
Şi o ultimă precizare pentru cei care nu mă văd decât ca pe o brută fără creier: romancierul francez Emile Zola, maestrul naturalismului, era Berbec până în măduva oaselor, cu Soarele, Luna, Mercur, Marte şi Pluton în acest semn![b]
Autoportret
Pestii, ultimul semn de apă din seria zodiacală, evocă sfârşitul iernii şi necesitatea de a aborda un nou ciclu. Guvernat de Neptun, astrul spiritualităţii şi al osmozei, semnul Peştilor este în analogie cu casa a XII-a, legată de locurile şi situaţiile în care poţi să te autodepăşeşti.
Se spune adesea despre Pesti că trăiesc în propria lor lume. Trebuie să recunosc că, pe măsură ce avansez în vârstă, îmi dau seama că gândesc diferit faţă de muritorii de rând, că percep lucrurile în felul meu....
Peştilor le lipseşte, fără îndoială, realismul dar trebuie să cădem de acord asupra definiţiei „realismului”... deoarece orice percepţie asupra realităţii este subiectivă, iar cea a Peştilor mai mult decât subiectivă. De fapt, viaţa pământeană, materială, nu mi se pare făcută pentru noi, pentru că noi, Pestii, suntem predispuşi în mod natural la lucruri legate de spirit şi de inimă. Viaţa îşi găseşte sensul în lirism, muzică, concepte, credinţe, artă etc.
Adesea, unii dintre noi, Peşti mai mici, prizonieri ai borcanului pământean, încercăm să scăpăm de acesta prin mijloace distructive, cum ar fi drogurile sau alcoolul. Este atât de tentant „să-ţi eliberezi spiritul şi să uiţi de corp”.
Sensibilitatea şi emotivitatea Peştilor sunt foarte mari, trăim bazându-ne pe ceea ce simţim şi pe intuiţie, ceea ce face ca, adesea, natura noastră să fie contrariată de educaţie şi de societate: Atunci avem tendinţa să devenim „fecioare false”, adică să ne dezvoltăm în antiteză cu esenţa noastră şi să adoptăm valorile semnului opus Peştilor, Fecioara. Devenim atunci excesiv de materialişti, cicălitori, analitici, ca să ne agăţăm de lume, dar asta nu înseamnă că suntem mai puţin nefericiţi.
Pestii nu au reputaţia de a fi foarte veseli, dar fac faţă veseliei şi, mai ales, am grijă să nu îmi deprim anturajul, pentru că sunt un pesimist înăuntrul meu. Deci, îmi ascund adesea melancolia, tristeţea de a fi, într-un cuvânt, răul pe care îl simt adesea, sub un strat gros de umor şi sociabilitate. Dar cei care îi cunosc îndeaproape pe reprezentanţii semnului Peştilor ştiu bine că acest lucru nu este decât o spoială pentru că pe noi nimic nu ne lasă indiferenţi: o inimă mereu rănită este o inimă îndurerată.
Cred că îi iubesc profund pe ceilalţi, iau parte la stresul şi la suferinţa lor şi ştiu să-i ascult. Dacă vecinul meu Vărsătorul ştie să facă un pas în spate şi să acţioneze, eu sunt exact invers: mai pasiv, mă înec în fluxul mizeriei lumii, sunt martorul şi martirul necesar. Din această cauză, semnul Peştilor este cel care dă religioşi cinstiţi, înţelepţi respectabili, voluntari devotaţi, artişti inspiraţi, poeţi „blestemaţi”...
Mă îndrăgostesc cu uşurinţă, deoarece Peştilor le lipseşte discernământul în raporturile cu oamenii: iubind pe toată lumea, Peştilor le este greu să trieze, intrând aici şi propriul lor confort, şi ne lăsăm uşor invadaţi de oameni, căci ne mulţumim să ne lăsăm duşi de curent si unde sau cu cine ne poartă valul.
La ce bun să luptăm? Pestii cred în general în predestinare şi în fatalitate: se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple. Şi atunci, noi, ceilalţi Peşti, facem multe greşeli, pentru că avem tendinţa de a ne legăna cu iluzii, pentru a compensa mediocritatea în care trăim. Cred adesea că îi văd pe oameni mai buni decât sunt, până ce totul se prăvăleşte şi în acel moment sunt profund bulversat.
Atunci când Pestii iubesc, dau totul şi nu caută decât să fie una cu celălalt. Suntem zeloşi şi atenţi, dar suntem aproape întotdeauna decepţionaţi, pentru că dragostea nu este decât foarte rar la înălţimea reputaţiei sale.
Caut susţinerea, confortul, optimismul la prietenii mei, am nevoie de ei pentru a merge înainte, în lipsa unei dotări naturale.
Pestii au multe relaţii, pentru că noi ne adaptăm cu uşurinţă celorlalţi şi ştim să spunem ce trebuie atunci când trebuie: nu din grija de a-i manipula pe ceilalţi (pentru că adesea se întâmplă invers!) ci doar ca să trecem fără să ne rănim peste valul umanităţii. De altfel, trebuie să mărturisesc că spun câteodată un lucru şi opusul lui, în funcţie de interlocutor, pentru că eu nu am cu adevărat o părere sau pentru că sunt conştient că părerea mea nu ar interesa pe nimeni şi prefer să mă conformez ideilor primite. Pe scurt, încerc să satisfac pe toată lumea şi să nu am de ales între capră şi varză...
Banii, puterea, reuşita nu-i interesează prea tare pe Peşti, pentru că sufletul nostru aspiră mai mult sau mai puţin clar spre altceva (ceva ce găsim de obicei în meditaţie, rugăciune, creaţie sau paradisuri artificiale).
Se spune că pestii sunt predispuşi la presentimente, la vise premonitorii şi, în general, predispuşi să comunice cu lumea aşa zis sensibilă.
Să precizăm pentru a încheia că ceea ce îmi defineşte într-un cuvânt personalitatea este fuziunea. Se pare că nativii din Pesti sunt, mai mult decât celelalte semne, influenţaţi de ascendent, dominante...etc. Asta înseamnă că de fapt există mai multe „sub portrete ” ale nativilor acestui ultim semn.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Semnul Varsatorului, ultimul semn de aer din seria zodiacală, evocă mijlocul iernii şi necesitatea de a reuni pentru a supravieţui. Guvernat zodia varsator pozade Uranus, astrul reînnoirii şi al bulversărilor, Varsatorul este în analogie cu casa a XI-a, care este legată de prietenii, proiecte şi grupuri.
Autoportret
Bun, să ne lăsăm duşi de exerciţiul autoportretului, dar prefer să adopt o altă metodă de abordare, care vine din latura mea noncomformistă: o să o iau mai degrabă pe puncte.
Mai întâi, ceea ce nu îmi place: pretenţiile, orgoliul, emfaza, convenţionalul, lucrurile dinainte ştiute... şi toate regulile făcute fără o bază raţională.
Ceea ce îmi place: să fiu liber, să pot să îmi fac de cap, să fiu înconjurat de o grămadă de oameni simpatici, să ating simplitatea şi adevărul în orice lucru. Vom înţelege deci cu uşurinţă de ce se spune despre Varsator că este totodată individualist şi utopist, dar în sfârşit, pot să trăiesc cu asta şi, de altfel, prea puţin îmi pasă de ceea ce gândesc ceilalţi, din moment ce eu ştiu că sunt pe drumul cel bun şi nu deranjez pe nimeni.
Cred cu tărie în progres şi în evoluţie, atât pentru mine cât şi pentru ceilalţi. De altfel, am tendinţa de a trăi mai mult în viitor decât în trecut. Să zicem că acum sunt acel moment trecător al prezentului în care totul pare posibil. Mi se întâmplă din acest punct de vedere să fiu aproape de prietenul meu Berbecul, să ne jucăm de-a temerarii căci îmi place noul şi sunt gata să-mi asum riscuri pentru a testa, a inova sau a reforma. În sfârşit, cu vârsta mă mai calmez, dar totuşi cred că nimic nu se compară cu o experienţă trăită.
În dragoste, cred că sunt destul de complicat: cinstit şi direct, îmi lipseşte adesea tactul, deoarece sunt prea spontan şi spun ceea ce gândesc. Nu caut neapărat pasiunea, deoarece văd legătura de dragoste ca pe o complicitate, o înţelegere intimă si ca pe o împărtăşire. Îmi place ca eu, Varsatorul, şi partenerul meu să putem avea proiecte în comun şi să avansăm împreună, dar mărturisesc că privilegiez prietenia în defavoarea dragostei, deoarece legătura sentimentală are tendinţa de a sufoca prea repede.
Mulţi îmi spun că sunt intolerant, dar ăsta poate fi un defect al altor Varsatori, pentru că ne place (câteodată prea mult) să punem din nou anumite probleme şi să instaurăm noi reguli. În mare, cred că am fost clar: nu ne place autoritatea decât în cazul în care noi suntem acea autoritate. Mergem până acolo încât schimbăm regulile pe care le-am făcut chiar noi dacă cineva ne explică în mod raţional de ce acestea nu sunt bune.
Cred totuşi că adevăratul Varsator (tipul pur, destul de rar, din nefericire!) este un adevărat umanist, o persoană care îşi iubeşte aproapele, care caută fericirea şi egalitatea pentru toţi. Respectul faţă de aproape reprezintă baza vieţii comunitare.
Cheltuiesc în general destulă energie în viaţa de zi cu zi, dar este vorba de o energie nervoasă, explozivă, mai mare decât adevărata vitalitate sau îndurare. De asemenea, mă epuizez repede şi am nevoie de „pauze” regulate ca să-mi recapăt suflarea.
Tonusul meu este folosit mai ales ca să înţeleg şi să creez, pentru că las plăcerile materiale semnelor de pământ. Vecinul meu din semnul Peştilor merge adesea mult mai departe decât mine în ceea ce priveşte detaşarea. Să spunem că pentru mine contează „materialul uman”, cu toate că nu este mereu evident (da, am adesea impresia că gândesc cu adevărat diferit, că sunt un intrus în această lume dar, pe de altă parte, mă bucur pentru că îmi place sa mă diferenţiez de ceilalţi).
Gândirea pură nu mă interesează pentru că sunt o persoană pragmatică şi îmi place să găsesc o aplicaţie oricărui gând. În fond, cred că sunt cam complicat.... Şi mi se reproşează câteodată că sunt imprevizibil, dar de fapt nu ştiu nici eu însumi exact de ce reacţionez într-un fel sau în altul...
Varsatorul are multe idei despre tot felul de lucruri, are imaginaţie de vânzare. Cred de asemenea că am o facultate de empatie, dar poate asta se datorează doar faptului că ştiu să ascult... În orice caz, mă pun cu uşurinţă în pielea celuilalt, ceea ce îmi permite să îi înţeleg repede gândirea. Totuşi, asta nu mă împiedică să îmi păstrez integralitatea propriei personalităţi, deoarece tipul meu de empatie nu presupune contopirea cu celălalt. Înţeleg după ce stau puţin pe gânduri, cu detaşare, dar nu mă implic emoţional. Mi se atribuie câteodată, din această cauză, o anume răceală. Totuşi, mi-ar plăcea să termin prin a preciza că această detaşare emoţională este un fel de securitate pentru mine: ştiu să particip fără să mă topesc.
Bun, recunosc, sunt un ciudat...dar nu sunt singurul!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Capricornul, seriosul zodiacului
Capricornul, ultimul semn de pământ din seria zodiacală, evocă începutul iernii, pământul gol şi auster.zodia capricorn poza
Guvernat de Saturn, astrul concentrării şi al perseverenţei, Capricornul este în analogie cu casa a X-a, care se referă la ambiţii şi la obiective personale.
Autoportret
Înainte de toate, cred că orice viaţă, pentru a avea un sens, trebuie să aibă un obiectiv clar şi rezonabil. Mi se mai spune şi ambiţios. Oricum, cred că acest termen nu mă defineşte în totalitate pentru că, înainte de toate eu sunt cel care munceşte şi, dacă recunoaşterea publicului sau a societăţii vine după aceea, cu atât mai bine. De fapt, plec de la principiul că, atunci când faci ceva, trebuie să-l faci cât mai bine cu putinţă, chiar daca îţi ia mult timp. Timpul nu are importanţă, doar rezultatul contează.
De altfel, Capricornul nu este genul care să se laude şi nu o să mă auziţi că îmi propun cutare sau cutare situaţie. Asta o păstrez pentru mine, iar ceilalţi nici nu îşi vor da seama când am reuşit. E mai uşor să progresezi fără privirea celorlalţi asupra ta. Iată punctul meu de vedere şi apoi, cum se spune, mai bine te abţii decât să fugi: sunt o persoană prudentă şi nu vând pielea ursului din pădure.
Câteodată mi se spune că sunt conservator. Nu prea ştiu ce înseamnă asta: trebuie să te sprijini pe o bază solidă, nu? În orice caz, dacă fiecare şi-ar vedea de treaba lui, lumea ar merge mult mai bine.
Printre calităţile care i se recunosc în general Capricornului, pe primul loc se află fidelitatea. Fidelitatea în sentimentele mele, în angajamentele pe care mi le iau, în obiectivele mele. Sunt o fiinţă constantă şi ştiu să-mi ţin promisiunile, chiar dacă se întâmplă rar să promit ceva. (este un mijloc sigur de a nu decepţiona).
Sunt de asemenea conştient că reversul medaliei perseverenţei mele poate fi tristeţea, deoarece câteodată facem tot posibilul, dar împlinirea anumitor scopuri pare a ni se refuza veşnic, iar eu suport greu eşecul, poate pur şi simplu pentru că acest sentiment de eşec este proporţional cu energia cheltuită şi cu timpul risipit pentru ceea ce s-a dovedit a fi o himeră.
La nivel sentimental, nu sunt deloc genul care face demonstraţii şi pot fi chiar cinic: romantismul mi se pare ceva ridicol şi chiar mai rău decât atât, mi se pare că acesta perverteşte autenticitatea. Nimic nu este perfect pe lumea asta, şi de aceea trebuie să fim realişti. Nici dragostea nu scapă acestei reguli. De asemenea, nu am încredere în pasiune şi prefer partenerii cinstiţi, calmi, care îşi afişează imediat defectele. Din această cauză, mă înţeleg bine cu semnele de pământ, iar semnele de apă au tendinţa să mă însenineze.
În contrapartidă la ceea ce numim austeritate afectivă, sunt foarte loial faţă de cei pe care îi iubesc şi sunt gata să mă sacrific pentru ca ceilalţi să se dezvolte, dacă trebuie. Totuşi trebuie să recunosc că, dacă trebuie să-i las să treacă pe ceilalţi înaintea obiectivelor mele personale, rămân cu un gust amar. Dar tot aş face-o, pentru că am simţul datoriei şi al responsabilităţii.
Din punct de vedere social, îmi place destul de mult singurătatea. Acord încredere cu mare greutate şi, după părerea mea, în prietenie şi în dragoste doar timpul şi constanţa pot însemna ceva. Nu uit niciodată răul care mi s-a făcut (asta datorită memoriei mele excelente) şi, având o natură scrupuloasă, nu iert nici atunci când se pare că „şterg cu buretele”.
La nivel filosofic, unii îl văd pe Capricorn ca fiind cinic, iar alţii îl văd ca pe un sceptic. Eu în schimb mă consider ca fiind un realist, iar tot ceea ce pare prea uşor sau seducător îmi trezeşte neîncredere, pentru că oricine are puţină judecată îşi dă seama că nimic din ceea ce este adevărat şi de calitate nu este uşor.
La nivel profesional, sunt pragmatic, bine organizat şi muncitor. Ştiu să dirijez munca altora, dar să şi muncesc pe termen lung.
Nu mai văd nimic de adăugat. Îi fac loc excentricului Vărsător, care vine după mine.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Săgetătorul, călătorul zodiacului
Sagetatorul, ultimul semn de foc din seria zodiacală, evocă sfârşitul toamnei, vremea migrărilor. Guvernat de Jupiter, astrul sintezei şi al expansiunii, Sagetatorul este în analogie cu casa a IX-a, care este legată de marile idei şi de marile călătorii.
Autoportret
Să vorbesc despre mine? Hmm, sincer cred că o să reuşesc să o fac, pentru că, dacă mi se reproşează lipsa de tact, este pentru că am tendinţa de a spune ceea ce cred pe loc, căci sinceritatea este pentru mine o virtute esenţială. Sinceritatea, adevărul sunt tot atâtea concepte în jurul cărora mă situez. Bine, asta nu înseamnă că toţi Sagetatorii sunt după acelaşi tipar de dreptate şi francheţe dar, în orice caz, fiecare dintre noi a ales tabăra sa, după îndelungi reflecţii asupra subiectului, iar noi avem imediat o tendinţă naturală spre loialitate şi adevăr. Câteodată, ambiţiile noastre personale sau pur şi simplu greşelile de judecată ne împing spre drumul greşit, dar oricum mi se pare că Sagetatorii prinşi în spirala necinstei suferă mult din această cauză.
Eu văd viaţa ca pe o căutare, o mare aventură în care primează mişcarea, întâlnirile, descoperirile şi, adesea, riscul. Săgeata mea de centaur ţinteşte sus spre cer, iar eu sunt la fel de nerăbdător să urc o dată cu ea. Acest lucru îmi joacă câteodată feste... Şi deşi nu sunt la fel de temerar ca şi prietenul meu Berbecul, ne înţelegem foarte bine ca să mergem înainte şi să provocăm destinul. Cât despre mine, prefer să spun „că îmi provoc norocul” sau „că îmi pun la încercare steaua norocoasă” căci, cu puţin recul, trebuie să spun că vitejia mea este peste medie, ceea ce-mi permite adesea să cad în picioare!
Cred că mi se poate atribui calificativul de „copil bun”, în sensul că îmi păstrez un spirit puţin de puşti, puţin naiv, care îşi acordă cu uşurinţă încrederea, căruia îi place să se joace şi să se distreze. Nu prea sunt făcut pentru lucrurile serioase şi pentru responsabilităţile lumii „adulte” (asta o las pe umeri vecinului meu, Capricornul). Îmi plac provocările, competiţiile, iar cel mai bun mijloc de a mă motiva este să-mi spui „nu eşti capabil de...”.
Nu prea îmi dau seama dacă sunt cerebral sau mai degrabă un om al acţiunii, pentru că mă situez undeva la mijloc. Se spune că Sagetatorul este un semn mutabil şi cred că polaritatea semnului constă chiar în echilibrul Corp/Spirit, perfect simbolizată prin bustul nostru uman (spiritul) aşezat pe un corp de cal (animalul, instinctivul, fizicul). După care, fiecare Sagetator este mai mult sau mai puţin marcat de prima sau a doua tendinţă, dar idealul pentru noi rămâne de a ajunge la o viaţă în care putem să ne exploatăm atât fizicul, (adesea sportiv în tinereţe şi mai apoi puţin grăsuţ) cât şi capul.
Aş fi fost un excelent arheolog de teren, un ziarist de tip trimis special, un strateg militar, un medic voluntar ...
Apropo, trebuie să spun că Sagetatorii au o înclinaţie naturală în a apăra cauzele şi în a vrea să salveze lumea. Asta înseamnă că noi gândim cu „inima” şi, dacă mai suntem încă suficient de convenţionali ca să nu devenim revoluţionari ca şi Vărsătorul, încercăm totuşi să ameliorăm lucrurile din interior şi profităm în general de poziţia noastră socială ca să facem asta. E adevărat că nu reuşim să realizăm întotdeauna ceea ce ne propunem, deoarece avem simţul măsurii, dar suntem aproape mereu prezenţi acolo unde e nevoie să fie apăraţi nefericiţii, cei slabi, animalele, dreptatea în general
Am adesea impresia că îmi lipseşte spaţiul. Nu pentru că sunt claustrofob (oare?!) dar chiar şi pe un teren în aer liber aş reuşi să mă lovesc de vreun copac sau să mă împiedic de o rădăcină. Un prieten îmi spunea că nu e de mirare, de vreme ce privirea mea e mereu înainte, în loc să mă mai uit şi în jur. Cred că această imagine este edificatoare pentru felul în care trăiesc. Îmi place să am o viziune globală a lucrurilor şi înţeleg repede marile linii, dar ceea ce este în imediata apropiere, baza pragmatică şi detaliile, mă sufocă. Din această cauză, eu şi Fecioara facem o muncă excelentă de binom. Am cu adevărat nevoie de libertate, să am mână liberă (atât la propriu cât şi la figurat) şi încerc pentru asta suficient de bine să reuşesc în viaţă, în sensul de a fi propriul meu stăpân.
Fizic, am în general un corp care rămâne tânăr, în sensul că adesea mi se întâmplă să mi se dea cu cinci sau zece ani mai puţin, calitate pe care o împart cu Gemenii care au o alură veşnic juvenilă. Am un mare dinamism şi sunt (hmm, eram!) atletic. De fapt, îmi place să trăiesc bine, iar vârsta care înaintează mereu şi corpul de gimnastă nu mai sunt compatibile. În orice caz, sunt mereu activ, pentru că am nevoie să-mi termin ziua simţind că am avansat, că ziua nu a fost inutilă şi nu a trecut degeaba.
Din punct de vedere social, sunt vesel şi optimist. Am tendinţa să fiu filantropic, dar nu sunt la fel de darnic ca un Rac sau ca o Balanţă; păziţi-vă totuşi de furiile mele, ele sunt redutabile!
În fine, se spune că Sagetatorul este legat de filosofie, de spiritualitate şi de religie. Asta nu înseamnă că majoritatea dintre noi suntem călugări sau înţelepţi, ar fi prea frumos! Dimpotrivă, se întâmplă adesea, în funcţie de mediul în care trăim şi de educaţie, să fim în mod natural atraşi de acest gen de reflecţie, deoarece noi căutăm mai mult decât oricine sensul vieţii.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Scorpionul, ocultistul zodiacului
Scorpionul, al doilea semn de apă din seria zodiacală, evocă mijlocul toamnei, dezintegrarea florei, care se pregăteşte să renască. Guvernat de Pluton, astrul morţii şi al renaşterii, Scorpionul este în analogie cu casa a VIII-a, care se leagă de transformări şi de ocultism.
Autoportret
Cred că am speriat-o pe fermecătoarea Balanţă, ceea ce este destul de amuzant, pentru că nu am nimic agresiv sau brutal. Dar, fără îndoială, pot deranja pentru că am un magnetism puternic şi mă impun uşor prin simpla mea prezenţă.
Nu o să vă ţin un discurs lung despre mine, nu e genul meu, dar vă spun că Scorpionul gândeşte mai mult decât vorbeşte.
Pentru început, vă spun că fac parte dintre oamenii care ştiu ce vor şi care ştiu şi să îşi găsească mijloacele prin care să reuşească. De altfel, în viaţa mea, în toate este vorba despre asta: bani, cunoaştere, dragoste. Să dai sau să primeşti este acelaşi lucru.
Îmi place să reflectez profund asupra lucrurilor şi a oamenilor, să merg până în profunzime, să înţeleg cu adevărat, nu doar să văd. Din această cauză, atât ceea ce simt, cât şi ceea ce gândesc, este intens şi bine copt.
Arma mea principală, sunt conştient de asta, este intuiţia sau, mai degrabă, clarviziunea: eu ştiu pentru că simt. Şi chiar am câteodată impresia că ştiu despre alţii ceea ce nici ei înşişi nu ştiu despre ei. De altfel, cred că sunt făcut ca să caut, să descopăr, să înţeleg şi să merg dincolo de aparenţe. Daţi-i Scorpionului o enigmă, un mister, o problemă nerezolvabilă şi spiritul său va intra în clocot.
Ceilalţi îmi spun că sunt insondabil şi îmi place să cred asta, pentru că cel mai mare dintre mistere sunt eu. Dacă sunt atât de secret pentru alţii, asta se datorează faptului că sunt un secret şi pentru mine însumi şi îmi pun mereu întrebări despre sensul tuturor lucrurilor, despre înţelesul vieţii, al morţii, al sexului şi al banilor. Pe scurt, despre tot ce pune lumea în mişcare.
La lucru, mă implic total, şi am, ca şi prietena mea Fecioara, resurse nebănuite. În plus, obstacolele tind să mă motiveze.
Ca să rezum, am putea spune că sunt un pasionat flegmatic: calm şi măsurat în aparenţă, magnetic şi intens în interior.
Sunt independent şi critica nu mă atinge deloc, pentru că sunt sigur de mine. Oricum, Scorpionul nu are nevoie de nimeni ca să fie pus în discuţie.
Mi se spune că sunt autoritar. Eu prefer să cred despre mine că sunt mai ales hotărât şi este normal ca voinţa mea să sfârşească prin a o întâlni pe a altora şi să se confrunte cu aceasta. Dar, îmi place să fac pe comandantul, din moment ce îmi stăpânesc propriile fapte şi gesturi (şi eventual şi pe ale altuia, ca să nu le împiedice pe ale mele).
În sfârşit, e adevărat că puterea este ceva fascinant, mai ales atunci când o pierzi. Şi e inutil să o mai cauţi....aţi înţelege asta dacă aţi fi Scorpion.
În dragoste, totul sau nimic. Sunt gelos şi posesiv. Ştiu, de asemenea, să fiu senzual şi indispensabil. Vreau să fiu totul pentru celălalt şi celălalt să fie totul pentru mine. Sexul este de asemenea un fel de putere fascinantă, mai ales atunci când este sublimat. Nu încercaţi să fiţi Scorpion.
De fapt, pe mine mă atrag extremele: jumătăţile de măsură şi situaţiile călduţe nu pot decât să mă plictisească. Sunt o fiinţă picantă.
Principalele mele calităţi? Mai întâi sinceritatea. Nu îmi cereţi părerea dacă vreţi de fapt o minciună, pentru că eu spun ceea ce gândesc dacă mi se cere (şi dacă nu, tac, dar asta nu înseamnă că gândesc mai puţin). Asta face din mine o fiinţă nemiloasă? Credeţi ce vreţi, dacă acest lucru vă face plăcere, dar este departe de a fi adevărat, pentru că nu ezit să îi apăr pe cei slabi şi să mă opun celor puternici.
Fără îndoială, sunt sociabil. Îmi place să discut, cu condiţia ca subiectul să mă intereseze iar dacă nu, singurătatea sau liniştea nu mă deranjează. Sunt un prieten fidel, atent şi generos. În schimb, nu uit niciodată o lovitură urâtă şi sunt gata să aştept oricât pentru a-mi lua revanşa. Este indispensabil pentru mine să nu las crimele nepedepsite.
Pentru a încheia, să ştiţi că am convingeri, credinţe, poate nicio certitudine, doar o viziune spirituală asupra lumii (deşi unii dintre rudele mele de zodiac Scorpioni rămân materialişti perfecţi) dar asta e o altă poveste şi deja am spus prea mult.
Prietenul nostru Săgetătorul fiind încă pe munţi şi pe valuri, o să termin eu articolul până vine el. Acest rol îmi convine. Orice lucru are un sfârşit, la urma urmei.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Balanţa, romantica zodiacului
Balanta, al doilea semn de aer din seria zodiacală, evocă începutul toamnei, trecerea şi echilibrul echinocţiului. Guvernată de Venus-Afrodita, astrul dragostei şi al coeziunii, Balanta este în analogie cu casa a VII-a, care are legătură cu cuplul, cu ceilalţi şi cu justiţia.
Autoportret
Mai întâi buna ziua tuturor! O remarcă preliminară: cred că ar fi mult mai chibzuit ca altcineva să vorbească despre mine, deoarece cred sincer că prin ceilalţi ne definim mai bine. În fine, regulile fiind reguli (şi respect acest lucru), mă adaptez exerciţiului, fără să vă garantez că rezultatul va fi edificator.
Se vorbeşte de Balanţa ezitantă şi trebuie să recunosc că este adevărat. De fapt, când se cântăreşte suficient de bine ceea ce este pro şi contra, este întotdeauna greu să alegi sau chiar să ai o părere tranşantă. Trebuie să vezi nuanţe şi să nu priveşti lucrurile unilateral.
Iau mereu în considerare soarta altuia în viaţa mea, deşi, dacă mă pun în locul său, mi-e câteodată greu să gândesc ca el. Să spunem că încerc să reacţionez în funcţie de ce aş face sau de ce aş gândi în locul altuia. În ceea ce priveşte empatia pură, cred că este mai mult o calitate a Peştilor pentru că, la mine, tot acest proces îmi pare destul de raţional.
Mi se spune seducătoare şi, în orice caz, ştiu să produc efect şi sunt fericită din această cauză, chiar dacă nu consider că abuzez de farmecele mele (în fine, nu prea mult!). Marele avantaj de a plăcea este că oamenii sunt amabili cu mine şi acest lucru îmi convine, pentru că detest afronturile: nu degeaba sunt la cealaltă extremă faţă de tumultuosul Berbec!
Un punct pe care aş vrea să-l clarific este cel al slăbiciunii mele. Credeţi că Balanta este o creatură pur decorativă, pe care o calci în picioare, incapabilă să se descurce singură în viaţă? Cu siguranţă, nu! Nu trebuie să vă luaţi după aparenţe! Pentru că înăuntrul meu dormitează Saturn, al doilea guvernator al semnului meu, şi el îmi dă, atunci când trebuie, tenacitate, dată fiind încăpăţânarea de care am nevoie. Un proverb spune „nimic nu se compară cu un puturos care se pune pe treabă” şi mă recunosc bine în asta. De acord, nu îmi plac lucrurile respingătoare, corvoadele, activitatea copleşitoare, dar atenţie, dacă vreodată mă lansez într-o activitate (mai ales de tip intelectual sau de natură artistică), pot să mă concentrez la infinit. Şi odată hotărârea luată, sunt ca un tren pe şine. E adevărat, ceilalţi mă pot descuraja căci, dacă munca mea nu este nici apreciată, nici împărtăşită, la ce bun să o fac? Repet, totul este o nuanţă în această lume joasă. Precizez că nu am nevoie de încurajări în sensul propriu (aşa cum are nevoie prietenul meu, Leul) ci doar de a împărtăşi: actele solitare nu mă atrag.
În dragoste sunt mai degrabă împăciuitoare. Chiar dacă faţa mea exprimă dezaprobarea (pare că sunt expresivă şi pot fi citită ca o carte deschisă....), ştiu să-mi muşc limba, cum se spune, şi să îmi las partenerul să se deschidă, aşa cum îi place lui. Fugă de conflict sau pur şi simplu bun-simţ relaţional? Vă las pe voi să judecaţi . În orice caz, nu mă implic uşor (poate doar în tinereţe, ca toată lumea) iar dragostea este pentru mine un domeniu serios: un astrolog mi-a spus că cei doi guvernatori ai semnului meu, Venus şi Saturn, reprezintă chiar dragostea şi seriozitatea sau ceva pe aproape, nu mai ştiu exact (sunt puţin cu capul în nori!). Se întâmplă câteodată, cred, ca noi, Balantele, să luăm cuplul atât de în serios, încât unele dintre noi sfârşesc prin a se condamna la o relaţie mediocră. Nu ne place să renunţăm la dragoste, şi undeva în străfundul nostru suntem convinse că totul se poate aranja dacă există voinţă (de aceea ne înţelegem atât de bine cu Săgetătorii, al căror optimism şi energie sunt atât de îmbucurătoare).
Împărtăşesc cu semnul care este înaintea mea, Fecioara, un anumit gust pentru ordine, pentru curăţenie şi un cadru plăcut, dar cred că ceea ce mă diferenţiază este că – şi o să folosesc o imagine – atunci când Fecioara preferă un pătrat, eu optez pentru un cerc. Prin asta înţeleg că biroul unei Fecioare este, de exemplu, un model de organizare practică în timp ce al meu poate fi mult mai boem, dar la fel de plăcut, pentru că el numără sute de obiecte mici, inutile, dar foarte drăguţe (de la fotografia soţului meu până la o fermecătoare agrafă din fier forjat). Pe scurt, e mai importantă starea de bine decât ordinea pură, pentru că eu sunt foarte sentimentală şi acumulez, fără ca măcar să-mi dau seama, mii de fleacuri care adesea nu au valoare decât pentru mine (nu am nimic împotriva unui obiect care are valoare intrinsecă deoarece, ca şi Leul, cu care mă înţeleg foarte bine, îmi place luxul!).
Principalele mele calităţi? Nu prea ştiu (iată iar începe....).... Aş zice.... Că sunt într-adevăr tolerantă, am multă răbdare cu cei pe care îi iubesc (şi mai puţină cu ceilalţi !), ştiu să ascult şi să fiu imparţială.
Balanta este, de asemenea, romantică şi sentimentală (şi cred că acestea sunt calităţi care ar înfrumuseţa lumea dacă le-ar avea mai mulţi oameni!). Recunosc totuşi că aceste două calităţi atrag şi două defecte, care de altfel nu mă fac decât pe mine să sufăr: din nefericire, sunt naivă şi tristă, pentru că sunt adesea decepţionată, chiar trădată. Am, de altfel, impresia că de-a lungul anilor, m-am mai întărit şi mă simt mai puternică acum, când am lăsat deoparte unele dintre idealurile mele.
La nivel financiar, sunt mână largă. Îmi plac lucrurile frumoase, ieşirile, vacanţele şi tot ce nu este gratuit... La ce bun să munceşti pe brânci, dacă strângi cureaua?. Totuşi, puteţi să-mi încredinţaţi fără nici o grijă portmoneul, pentru că sunt absolut cinstită şi foarte grijulie cu responsabilităţile mele.
La nivel profesional, ambiţia mea este medie. Mi-ar plăcea să am un post onorabil şi bine plătit şi nu sunt pregătită să-mi stric week-end-urile şi zilele libere în acest scop. Cel mai mult mă destind activităţile artistice şi munca în echipă.
Bun, cred că le-am trecut pe toate în revistă, nu? Şi apoi, cel care îmi urmează în seria zodiacală, Scorpionul, tocmai a sosit. Eiii...De ce mă priveşte ăsta cu aer drăguţ şi lacom?
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Fecioara, criticul zodiacului
Fecioara, cel de-al doilea semn de pământ din seria zodiacală, evocă sfârşitul verii, limitele impuse de natură şi pregătirea pentru rigorile înmagazinării. Guvernată de către Mercur şi Ceres, două astre ale cerebralităţii, Fecioara este în analogie cu casa a VI-a, care se referă la viaţa de zi cu zi, la moderaţie şi la clasificare.
Autoportret
Când vorbesc despre mine, toată lumea se aşteaptă să intru în prea multe amănunte, dar mie nimic nu mi se pare a fi un simplu amănunt.. Totuşi, pentru o cauză bună, o să intru în jocul acesta, sperând să rămân obiectivă, calitate care le este de obicei recunoscută Fecioarelor.
Nu cred că facultăţile mele depăşesc media, ba chiar dimpotrivă (latura mea extrem de autocritică este, fără îndoială, cea care mă face să vorbesc!), dar mă consider o natură pragmatică, sensibilă, care îşi acordă timp înainte să judece. Fiecare lucru la timpul lui, fiecare lucru la locul lui, asta ar putea fi deviza mea, deşi, când spun asta, mi se reproşează că sunt reacţionară. Din fericire, îmi impun rar punctul de vedere şi nu cred că alunec vreodată spre despotism.
Ordinea, grija, curăţenia, igiena alimentară, moderaţia sunt calităţi pe care le am, dar trebuie să înţelegeţi ceva: acestea îi vor părea fermecătoare doar unei Balanţe dar îmi fac mie, Fecioara cea discretă, o tristă reputaţie de persoană care strică cheful celor din jur.
Credeţi-mă că ador veselia şi că închid ochii atunci când mâinile sunt mânjite de ciocolată, dacă băieţelul sau fetiţa căruia îi aparţin îmi zâmbeşte frumos. În fine, nu mă plâng, asta se datorează faptului că pentru mine ceea ce este e la fel de important ca ceea ce pare a fi. Deşi am mereu alura impecabilă, nu sunt nici de prost gust, nici extravagantă.
Trebuie să recunosc totuşi că anumite Fecioare, deşi îşi fac griji pentru sănătatea lor, sfârşesc prin a deveni ipohondre. De fapt, trebuie să spun că şi cea mai liniştită dintre Fecioare nu îşi poate renega natura neliniştită. Poate că de aceea ne legăm de convenţii: ele ne asigură într-un fel, pentru că sunt previzibile. Apropo de asta, se poate spune că suntem la antipodul Vărsătorilor.
În sfârşit, nu este uşor să trăieşti, pentru că am câteodată impresia că îmi petrec atât de mult timp încercând să devin mai bună, încât nici nu mai am timp să fiu... Astfel, mi se întâmplă să „abandonez” ca să mă destind... Mi se întâmplă rar şi nu mă veţi recunoaşte în aceste perioade de destindere.
La nivelul vieţii, sunt la fel de ambiţioasă ca un Leu care rage sau ca un Capricorn tenace: sunt capabilă să muncesc mult, fără mofturi, şi am grijă pentru detaliu şi pentru perfecţiune, pentru care mulţi mă pot invidia. Îmi place să mi se recunoască măcar asta. Ascund rezerve enorme de energie sub un comportament calm şi trebuie să găsesc mereu ceva de făcut; dacă nu, încep să mă stresez din cauza neputinţei şi să mă învârt în cerc. Dar asta mi se întâmplă rar, pentru că, fiind serviabilă, găsesc mereu ceva de făcut!
La nivel sentimental, fug de demonstraţii, căci mi-e cam ruşine (pentru că sunt timidă) şi sunt uşor destabilizată de un comportament excesiv (pentru că prefer să ies fără să mă fac remarcată).
Mă consider, mai presus de toate, o fiinţă raţională. Atenţie totuşi la caricaturile uşoare: am o inimă, una sensibilă, dar manifestările Săgetătorului sau senzualitatea excesivă a Scorpionului nu au nicio legătură cu mine. Şi chiar dacă nu sunt aşa, mi s-a întâmplat, şi nu doar o dată, să fiu sedusă de către aceşti nativi înflăcăraţi!
La nivel amical, sunt fidelă şi se poate conta pe mine. Ştiu să-mi fac autocritica şi câteodată, o fac în trecere şi pe a altora, dar foarte rar şi mereu cu diplomaţie. Un adevăr trebuie întotdeauna spus.
La nivel creativ, mă cred mai degrabă un artizan decât un artist, fără să mă las prea mult dusă de asta, datorită faptului că mă ocup mai mult de formă decât de fond şi mai mult de munca făcută decât de rezultatul acesteia.
La nivel relaţional, nu mă simt atât de departe de Balanţă în ceea ce priveşte căutarea şi armonia. Decât că, după umila mea părere, prietena noastră Balanţa nu poate trece peste sentimente şi peste romantism, ceea ce îi lasă puţine şanse să ajungă la liniştea căutată!
În sfârşit, un cuvânt despre ce mă pune în opoziţie faţă de Peşti: nu este vorba de un conflict deschis, departe de mine gândul, de vreme ce şi unul şi celălalt suntem nativi pacifişti. Dar, ca Fecioara, îmi place să mă ocup de lucruri concrete, de organizare, de structură, în timp ce Peştii nu se pot împiedica să nu îşi lase spiritul să hoinărească dincolo de orice realitate, în concepte, intuiţie şi misticism.
Ce pot să mai spun, îmi dau seama cu ruşine că am monopolizat locul ! În fine, trebuie să explic lucrurile în detaliu dacă vreau să fiu înţeleasă....
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Leul, liderul zodiacului
Leul, al doilea semn de foc din seria zodiacală, evocă mijlocul verii, căldura toridă, lumina deplină.
Guvernat de Soare, astrul central al vieţii, Leul este în analogie cu casa a V-a, legată de creativitate, dragoste şi copii.
Autoportret
Să vorbesc despre mine? Hm, aş prefera altceva. Îmi place să fiu ascultat, să fiu privit şi eventual să vorbească alţii despre mine, asta dacă o fac în termeni amicali ….dar nu cred că ştiu să vorbesc despre mine.
Ce să vă spun? Cred, obiectiv vorbind, că Leul este o persoană bine organizată şi greu de dirijat. Totuşi, nu trebuie să mă dispreţuiţi, nu sunt un tiran: dacă îmi place să fiu lider este pur şi simplu pentru că ştiu să conduc o echipă şi un proiect, dar în realitate suport destul de greu faptul că ceilalţi se bazează pe mine şi nu au iniţiativă, pentru că prefer să fiu în compania oamenilor dinamici şi ambiţioşi, aşa, ca mine.
Cred că am gust, în orice caz mi se spune adesea că sunt bine îmbrăcat, că locuinţa mea este bine decorată. De altfel, Leul are uşurinţă în ceea ce priveşte arta, frumosul, estetica, luxul. Cuvântul potrivit este „rafinat”, chiar pedant, pentru că eu cred că societăţile moderne au tendinţa să piardă simţul subtilităţii şi consider că lumea este destul de vulgară.
Fără îndoială, se spune despre mine că sunt puţin reacţionar, dar dacă acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc pentru a-mi apăra valorile, fie!
Un cuvânt despre orgoliu, vanitate, cu care mă împopoţonaţi cu atâta uşurinţă… Unii dintre congenerii Lei cad poate în acest exces, dar eu cred că am doar mândrie şi, până la proba contrarie, acesta nu este un defect. Acesta poate atrage după sine altele, este adevărat, şi ştiu că sunt de exemplu destul de supărăcios, susceptibil şi nu îmi place deloc să fiu trecut pe planul doi sau să mi se dea ordine. Mai presus de toate, detest să fiu contrazis în public sau, mai mult, să fiu umilit (acest lucru nu îl voi uita niciodată). Dar aici se vede un caracter puternic, fie că vă place sau nu! Si apoi asta îmi permite să rămân mereu demn şi un pic mai multă demnitate nu ar strica acestei lumi.
Punctul slab al Leului este inima sa şi nu doar la nivel psihologic, aşa cum spune tradiţia…. Dragostea este pentru mine centrul vieţii: dragostea de familie, de copii, de partener, de artă, de muncă… Pe scurt, sentimentele sunt cele care îmi permit să avansez, ele îmi dau putere.
Notaţi aşa, în treacăt, că dragostea de muncă mă face foarte conştiincios, şi că nu am ce invidia la vecina mea de zodiac, Fecioara, deşi metodele noastre sunt diferite, pentru că mie îmi place să concep şi să realizez, dar detaliile mă pot obosi repede.
Notaţi şi că dragostea de lux, plăcere, lucruri frumoase, îmi poate juca feste şi mă poate pune la cheltuială peste mijloacele mele, dar am pur şi simplu nevoie de toate aceste lucruri. Nu este ceva frivol, cel puţin nu pentru mine. De altfel, prefer să am lucruri puţine, dar valoroase, decât multe şi fără valoare: Prefer calitate, nu cantitate.
Şi apoi, ştiu şi să împart, cel puţin atunci când am prea mult, pentru că nu cred că fericirea stă în sacrificiu: Să fii fericit îţi permite să îi faci şi pe ceilalţi fericiţi si eu sunt exemplul, pentru că Leul este mână largă cu cei pe care îi iubeşte.
Adesea, suscit interesul prin fizicul meu de Leu, prin reuşita mea socială, prin forţa caracterului meu, prin sănătatea mea de fier sau câte şi mai câte... dar toate astea nu mă împiedică totuşi să mă îndoiesc de mine! Cred că este vorba de reversul medaliei…Am nevoie să fiu recunoscut, să fiu flatat, să fiu reconfortat, pentru că sunt profund gregar şi am cu adevărat nevoie să mă simt util.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Racul, familistul zodiacului
Racul, prima zodie de apă din seria zodiacală, evocă începutul verii, căldura confortabilă şi primele ploi de vară. Guvernat de Lună, astrul matern şi imaginativ, Racul este în analogie cu casa a patra, care se referă la familie, la cămin şi la rădăcini.Să vedem care este portretul tipic al nativului în Rac, analogiile acestui semn, psihologia planetei sale şi descrierea a ceea ce acest semn poate să producă mai rău în ceea ce priveşte umanitatea.
Autoportret
După ce am cerut sfatul familiei, fac un pas înapoi şi o să vorbesc despre mine... Dar cu prudenţă, pentru că prudenţa este pentru nativul din Rac prima sa virtute (atât în ceea ce priveşte banii, cât şi în raporturile umane).
Chiar dacă fac totul ca să par sigur pe mine – şi cred că reuşesc destul de bine – sunt prea sensibil ca să fiu cu adevărat un luptător. Îmi plac calmul, liniştea, animalele, copiii. Pe scurt, nu am profilul lupului cu colţi sau al rechinului, dar compensez prin alte calităţi, care îmi permit să îmi fac drumul meu plăcut: rezistenţă, imaginaţie şi o doză bună de intuiţie îmi permit să mă fofilez în linişte acolo unde alţii nu pot intra decât dacă îşi folosesc tot arsenalul.
Oricum, căminul şi cei apropiaţi sunt cei care contează cel mai mult pentru mine şi, dacă vreau să îmi fac un rost pe lumea asta, este pentru că vreau să am grijă de ei, pentru că eu îmi extrag energia de la cei pe care îi iubesc.
Dacă aş fi singur pe lume, fără ca măcar o pisică să îmi ţină de urât? Credeţi-mă, mi-aş aranja o peşteră cât mai confortabil posibil şi aş petrece toată ziua visând şi citind, poate chiar creând diverse lucruri, căci se spune că am o imaginaţie bogată. De altfel, dacă îmi place să fiu înconjurat de cei dragi şi să primesc dovezi de afecţiune, pentru că acestea dau sens existenţei mele, îmi place mult şi singurătatea, să mă ascund regulat în colţul meu, să mă retrag în grădina mea secretă, ca să mă destind şi să îmi reîncarc bateriile. Mai presus de toate, maxima „după efort, confort” convine perfect nativilor din Rac.
Dacă cumva spiritul meu nu este îndreptat către ai mei sau către un act creativ oarecare, el se orientează în mod voluntar spre trecut, istorie, obiecte vechi, pe care le strâng fără să prea ştiu de ce. Mi se spune nostalgic. Probabil este adevărat, deoarece consider că trecutul este pământul din care răsare prezentul şi poate de aceea m-a înzestrat natura cu o memorie excelentă.
Cred că una din marile mele probleme este că energia mi se epuizează foarte repede. Totuşi, nu sunt leneş, dar obosesc repede şi acest lucru îmi schimbă starea. Aşa cum câteodată pot fi în formă şi vesel ca un cintezoi, altădată oboseala îmi subminează moralul şi mă face să devin morocănos şi taciturn. În acest caz, cea mai bună soluţie pentru mine este să mă odihnesc puţin, să mă liniştesc câteva minute, timp în care mi se încarcă bateriile.
Totuşi, fiţi pe pace, ştiu să strâng din dinţi şi să mă port exemplar dacă se contează pe mine, iar cei care depind de mine adesea nici nu vor avea senzaţia că fac ceva pentru ei. Instinctul meu matern este de fapt puternic şi are tendinţa să se exprime la toate nivelurile afectivităţii, chiar şi atunci când nu am neapărat legătură cu copiii.
Punctul meu slab este emotivitatea şi, câteodată, o vorbă deplasată e de ajuns ca să fiu rănit. Aşa că mă deprim uşor, pentru că simt imediat când nu sunt iubit. Adesea, compensez prin mâncare, pentru că mâncarea dă siguranţă şi o stare de bine (de aceea, cea mai mare dovadă de simpatie constă adesea în a-i invita pe oameni la masă)..
Se spune că Racul este influenţabil. Nu sunt sigur că e pe deplin adevărat, căci eu sunt foarte fidel sentimentelor şi ideilor mele. Să zicem că sunt influenţabil de către apropiaţii mei, nu pot să neg asta, dar cred sincer că dacă fratele meu, mama mea sau cel mai bun prieten încearcă să mă convingă de un lucru sau altul, o fac probabil pentru binele meu... Aşa că mă las convins.
Iată, cred că am spus tot sau aproape tot, deoarece fără îndoială sunt puţin timid şi prea pudic ca să mă arăt în totalitate...Dar de ce nu studiaţi tema Camilei Parker Bowles, a doua soţie a prinţului Charles, cu Soare, Lună, Mercur şi Venus în Rac, ca să aflaţi mai multe?
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Gemenii, spiriduşii zodiacului
Gemenii, primul semn de aer din seria zodiacală, evocă sfârşitul primăverii, bogăţia frunzişului, natura în expansiune. Guvernaţi de Mercur, planetă mobilă şi uşoară, Gemenii sunt în analogie cu casa a treia, care se referă la relaţii, la învăţare şi la comunicare.
Să vedem care este portretul tipic al nativului în Gemeni, analogiile acestui semn, psihologia planetei sale şi descrierea a ceea ce acest semn poate să producă mai rău în ceea ce priveşte umanitatea.
Autoportret
Înainte de toate, o precizare: se scrie Gemeni, nu Geamăn. Această precizare are importanţa ei, pentru că eu sunt semnul dualităţii şi al numărului doi prin excelenţă. Dacă mă acuzaţi că mă joc cu cuvintele, pledez vinovat oricum, pentru că îmi plac eurile din cuvinte şi faptul că scriu acest portret mă face să mă gândesc la un eu demonstrativ…. O demonstraţie despre mine, într-un cuvânt.
Înainte de toate, sunt un cerebral, dar un cerebral plin de veselie şi fără griji. Psihiatrul meu îmi spune că am complexul lui Peter Pan, complexul celor care nu vor să treacă de la adolescenţă la vârsta adultă. Fără îndoială, este adevărat, dar eu am obiceiul să ascult numai cu o ureche ceea ce mi se spune.
Spiritul Gemenilor este mereu ocupat, însetat să descopere, să converseze, să pună idei noi una peste alta, pentru că mă plictisesc uşor şi detest rutina. Îmi place să merg în dreapta şi în stânga, să dau ocolul pistei în galop şi să cunosc noi stimuli mentali. Cred că am fost fluture într-o viaţă anterioară, încă mai păstrez acea sete de a alerga din floare în floare şi de a zbura liber şi uşor, în cele patru colţuri ale lumii. Îmi place să mă mişc, să mă deplasez; pentru mine, inerţia proprie amicului meu Taur înseamnă moarte.
Totul este mişcare şi nu pot înceta ca eu însumi să fiu în mişcare, (ori în minte, ori cu corpul) pentru că lumea este mare şi nu-ţi ajunge o viaţă ca să-i dai ocolul. Gemenii se mişcă mult, iar gurile rele spun că tulbură vântul. Puţin contează. Acesta este efectul de fluture...
Spiritul meu pleacă în multe direcţii, câteodată mi-e greu să mă regăsesc chiar şi pe mine însumi... De asemenea, am mare nevoie de contacte şi de schimburi pentru a putea să mă recentrez . Asta nu funcţionează întotdeauna, căci sunt foarte adaptabil, cel puţin la suprafaţă, şi pot să îmi schimb comportamentul în funcţie de persoanele cu care comunic. Îmi place să mă distrez, să fac pe bufonul, să îmbunătăţesc atmosfera, şi atunci nu trebuie să-mi purtaţi pică...
Mi-e greu să mă ataşez atât de lucruri, cât şi de oameni. Materialism, constanţă? Nu le cunosc! Eu sunt spiriduşul zodiacului şi nimic nu mă reţine prea mult timp, pentru că eu mă desfăşor prin schimbare. În acest caz, e greu să-mi fac o familie, departe de mine gândul ăsta şi e mereu timp pentru asta, după ce mă voi fi distrat destul. De altfel, Gemenii nu sunt nici geloşi, nici autoritari, iar dacă ţin la libertatea mea, o las cu aceeaşi bunăvoinţă şi altora!
Principalul defect al Gemenilor îl ştiu: mi-e greu să aprofundez lucrurile şi relaţiile cu oamenii. Acest lucru cere atât de mult timp şi perseverenţă, încât este peste puterile mele. Şi apoi, când magia noului şi a descoperirii se opreşte, ce-mi mai rămâne? De aceea mi se spune seducător: toată excitarea se găseşte în preliminarii şi în flirt!
Viaţa mi se pare ternă câteodată şi nu ezit să o înfrumuseţez prin diferite mijloace, de la limbariţă până la poezie, trecând prin minciună, căci Gemenii au darul natural al cuvântului şi al scrisului, şi dacă nu mi-l pot exploata profesional, termin prin a-l folosi în viaţa de zi cu zi.
Dar, în fine, nu sunteţi obligaţi să mă credeţi... căci în fond, cum ai putea crede un mincinos care mai şi spune că minte?
Atunci, să mai sune o dată clopoţelul....studiaţi tema natală a lui Stan Laurel (Stan din filmele cu Stan şi Bran) cu Soare, Lună, Mercur, Neptun, Pluton şi Nodul Nord în Gemeni! Un actor de film mut .... Foarte vorbăreţ!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Taurul, mâncăciosul zodiacului
Taurul, primul semn de pământ din seria zodiacală, evocă mijlocul primăverii, câmpiile înverzite şi păşunile cu iarbă grasă. Guvernat de Venus, planetă senzuală şi carnală, Taurul este în analogie cu casa a doua, care se referă la achiziţii, posesiuni, la tot ceea ce asimilăm şi înghiţim.
Să vedem care este portretul tipic al nativului în Taur, analogiile acestui semn, psihologia planetei sale şi descrierea a ceea ce acest semn poate să producă mai rău în ceea ce priveşte umanitatea:
Autoportret
Primul lucru pe care mi-ar plăcea să-l spun este că nu vreau să fiu confundat cu Berbecul doar pentru că şi eu am coarne. Uitaţi imaginea coridelor în care mă fac .....capră! Uitaţi imaginea desenelor animate în care Taurul furios se duce spre tot ce este roşu! Uitaţi toate astea şi imaginaţi-vă o vacă paşnică, păscând liniştită, căci vă amintesc cu amabilitate (dar totuşi cu fermitate) că semnul meu este guvernat de Venus.
Ceea ce contează înainte de toate este să mă simt liniştit. Şi pentru asta am nevoie să mă simt mai întâi într-o perfectă siguranţă. Prin asta se subînţelege un număr de imperative: să am un loc cald şi moale în care să mă odihnesc (sunt un puturos atunci când încetez să mai trag ca un bou în jug), să am bani şi câteva economii, să am o cultură solidă şi să fiu înconjurat de oamenii pe care îi iubesc.
Cum? Ce spuneţi voi? Este portretul fericirii pentru oricine? Ei bine da, eu sunt o persoană simplă. În fine, la mine acasă, este într-adevăr absolut necesar să fiu fericit, pentru că mă neliniştesc cu mare uşurinţă...
Bun, să reluăm cu calm: (Taurului îi place să reia, să revadă, să repete într-una: asta este latura sa rumegătoare !) caut siguranţa şi stabilitatea şi, în acest scop, mă pot arăta foarte perseverent (unii ar spune chiar încăpăţânat), răbdător şi luptător. Evident, când sunt provocat, răspund pe măsură şi nimic nu se compară cu un pacifist furios, pentru că acumulez jignirile şi furiile până la un punct, dar odată ce s-a umplut paharul...
Spre deosebire de prietenul meu Berbecul, eu uit greu (nu degeaba sunt un semn fix) pentru că la mine, toate procesele psihologice se instalează lent şi sunt durabile (de unde şi reputaţia mea de „lent”, care nu este neapărat adevărată, ţinând cont de activităţile mele zilnice). Deci mă enervez greu, iert greu, acord încredere cu greutate şi accept tot cu greutate. În schimb, iubesc durabil, sunt constant în idei şi fidel în relaţii.
Să nu credeţi că am nevoie de o siguranţă egoistă, pentru că mă gândesc enorm la cei pe care îi iubesc. Ei sunt motorul vieţii mele şi tot pentru ei muncesc. Vreau să asigur siguranţa şi confortul alor mei. Alor mei? Da, sunt destul de posesiv în relaţiile mele cu oamenii... Am tendinţa de „a mi-i însuşi” pe ceilalţi atunci când îi iubesc. Asta face parte din natura mea. Sunt un oral: am nevoie să înghit şi să diger lucrurile şi oamenii (la nivel simbolic, bineînţeles, pentru că Taurul este un vegetarian, nu are nimic de canibal în el!) Totuşi, senzualitatea mea este bazată pe acelaşi principiu al oralităţii, am nevoie „să-l gust” pe celălalt şi să-l posed fizic, spre deosebire de prietenul meu din Gemeni de exemplu, care preferă la început o cucerire a spiritului... Sunt un „fizic” pentru care contactul contează la fel de mult ca şi cuvintele spuse, dar asta nu înseamnă că nu sunt un sentimental. Doar că sentimentele mele îşi găsesc exprimarea naturală în gest şi mângâiere, plăcere şi piele.
Această senzualitate naturală mă face să iubesc şi natura, contactul cu aerul proaspăt şi cu soarele, asprimea lemnului şi mirosurile pădurii.
Îmi plac şi lucrurile frumoase, operele de artă, muzica frumoasă şi sculpturile senzuale...
Pe scurt, sunt un gurmand de senzaţii, mereu gata să mă bucur de simţuri. Evident, asta se plăteşte. Şi adesea, am câteva kilograme în plus, căci mâncarea este micul meu păcat.... Din fericire, Taurul are mereu o constituţie solidă, rar este bolnav.
Bun, vă las, se apropie gustarea de ora patru. Dar, înainte de asta, vă dau un mic exemplu de Taur foarte Taur: Joe Cocker cu Soarele, Luna, Venus şi Mercur în acest semn... „Cocker” seamănă cu „bucătarul” (în engleză, cooker). Mmmm! Simt că am un gol în stomac!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Berbecul: războinicul zodiacului
Berbecul este primul semn de foc din seria zodiacală. El evocă începutul primăverii, lupta vieţii şi a forţelor naturale în acţiune. Guvernat de Marte, planetă năvalnică şi plină de voinţă, Berbecul este în analogie cu casa I, casa eului, a hotărârilor, a comportamentului.
Să vedem care este portretul tipic al nativului în Berbec, analogiile acestui semn, psihologia planetei sale şi descrierea a ceea ce acest semn poate să producă mai rău în ceea ce priveşte umanitatea.
Autoportret
Sunt plin de energie şi am nevoie ca mâinile mele să fie ocupate cu ceva, să-mi muncesc corpul ca să mă simt bine în pielea mea de oaie. Îmi place să fiu contrazis, pentru că nu se poate lupta împotriva oamenilor care caută mereu împăcarea, şi mă simt exaltat în luptă, oricare ar fi forma ei. Doar cu prietenii sau cu prietenele mele Balanţele pot să ţin capul plecat: Farmecul lor mă dezarmează chiar şi pe mine, războinicul zodiacului!
Mă simt adesea ca un cavaler în căutarea aventurii, gata să apăr văduva şi orfanul, am o inimă mare, dar şi o furie la fel de mare! De fapt, ştiu că, cu cât presiunea este mai mare, cu atât am mai multă energie..... Pe deasupra, orice Berbec detestă monotonia: dacă trebuie să fac fără încetare aceleaşi lucruri, mă minez până în vârful coarnelor. Am nevoie de noi provocări, trebuie să încep mereu lucruri noi!
Se vorbeşte adesea despre un elefant într-un magazin de porţelan... Dar imaginaţi-vă puţin, eu Berbecul furibund, în mijlocul farfuriilor şi al ceşcuţelor fine. Credeţi-mă, fac cât un pachiderm când e vorba de pagube! De altfel, mi se reproşează adesea că sunt puţin greoi. E greu să-ţi întorci de 7 ori limba în gură: ăsta-i un truc pentru Taur! Dar în fine, câteodată trebuie să recunosc că vexez oamenii împotriva voinţei mele, fără ca măcar să-mi dau seama! Ei bine, mi se spune că sunt şi candid... Şi apoi, pffff, nu-i aşa de grav dacă răcnesc o data! Cad la fel de repede precum am urcat.
Ştiu că nu-i întotdeauna uşor să te descurci cu muflonul şi asta mă face să am ceva probleme cu disciplina! De altfel, aş face orice ca să devin propriul meu şef.... Am un principiu în privinţa asta: un ordin este bun dacă vine de la mine, şi îmi place să îndeplinesc o dorinţă dacă este a mea! Egoist? Păi, poate, câteodată (nimeni nu-i perfect!). Îmi place ca, atunci când vine vorba de mine, să fie folosite cuvinte precum independenţă, autonomie şi sete de libertate.
Şi, la urma urmelor, cred ca am şi alte calităţi umane! Berbecul este loial şi serviabil, pasional în dragoste, năvalnic şi mereu entuziast. Îmi place viaţa bună şi sunt activ, unul adevărat, care nu se plictiseşte decât la ideea că trebuie să se culce...Depinde şi cu cine....pentru că sunt activ şi pasional şi pe planul ăsta, înţelegeţi voi ce vreau să spun! Mi se spune că sunt autoritar, dar nu-i ăsta cel mai bun mijloc ca să fac ce vreau? În orice caz, dacă are cineva vreo problemă cu asta, putem să mergem să discutăm afară....
Şi o ultimă precizare pentru cei care nu mă văd decât ca pe o brută fără creier: romancierul francez Emile Zola, maestrul naturalismului, era Berbec până în măduva oaselor, cu Soarele, Luna, Mercur, Marte şi Pluton în acest semn![b]
Sunt eu fatala destul! 
