Facusem candva un topic despre mentalitatea romaneasca, se referea strict la inclinatia spre parvenitism a unor conationali. Neamtul...dar nu doar el, (neamt fiind o clasificare generica a celor cu o anumita educatie civica si morala) parcurge anumite etape ale vietii marcate de idealuri. O pregatire profesionala care sa-i poata aduce un job decent, de aici o pozitie sociala, bunastare, liniste, familie...stiti voi. Eu le numesc etape. Romanul nostru, istet din fire, vede la vecin o casa mai dichisita, la un amic o masina buna, cumnatul merge in fiecare week la munte iar concediul prin insule grecesti, si mai are un verisor cu un cont sanatos in banca. Si vrea si el...dar le vrea pe toate si daca se poate in max 1 an. Pe diferite cai, unii reusesc. Altii insa...an de an isi freaca mintea cum sa le aiba pe toate. Din pacate ramane cu mentalitatea asta si...indiferent de cat sau ce ar avea, mai vrea si o aia, si un ala..... Partea pe care eu nu o suport e faza in care, desi are mai mult decat necesar, tot mai vrea (nu conteaza ce) iar daca nu reuseste, se lamenteaza, gaseste motive de te doare mintea, pretexte si vinovati.
Ce le-ati spune acestor persoane, care ar fi sfatul vostru pentru ei?

Pentru ca in mare parte au facut averile epede prin smecherii si furt si este normal sa se grabeasca sa fure cat mai mult cat timp se poate. Cand toate astea sut facute prin munca cinstita te poti grabi cat vrei ca tot acolo esti. Poti creste pe etape, treptat , dar pentru asta mai avem de asteptat mult si bine. Inca suntem departe de stadiul cand veniturile vor fi in functie de studiile si specializarile fiecaruia.

Sfatul ar fi sa se grabeasca..incet!

Norocul meu ca nu sunt roman decat de nationalitate